Pages

lundi 23 novembre 2009

carusel stilistic

Îmi atrăgea atenţia cu priviri discrete şi cu un ţipăt de surpriză, de fiecare dată când păşeam pe gazonul întunecat din faţa terasei, unde luminile petrecerii mai stăruiau. Refuza să mai înainteze, asemeni unui catâr, căruia ochelarii stăpânului îi opturau dorinţa şi sentimentul de siguranţă, înconjurată de voci străine şi muzici aduse de departe, cazută, parcă, dintr-un fruct cu arome sălcii. Abia atunci observasem că, după ploaia de vară ieşiseră din parcul apopiat melcii, iar umbra lor îmbălată şi greoaie se reflecta în râsetele noastre, printre paşi şi vorbe dulci, ca nişte rotule abstracte de ciocolată albă, mişcate vizionar de un braţ creol către luminile optuze ale terasei. Privea speriată invazia aceasta de linişte şi vâscozitate, nesigură de braţul pe care i-l oferisem, siderat. Şi atunci mi-am dat seama, într-o fracţiune de secundă, cât de departe se află viaţa ei şi cât de înfiorator şi cochet e sertarul cu pastile, în care se amestecă, atunci când luminile prezenţei mele se rasfirau în cotidian. Clipea des... iar buzele muşcate primeau culorile purpurei... Obosisem să mai păşesc grijuliu şi m-am aşezat în iarbă, printre melci...Ştiam că în spatele meu nu se mai află nimeni, fiindcă vântul bătea inodor si rece.