Felinarele străzii căutau oarbe palmele nopţii. Pietrele cubice de pe ruelle Vicent Leparois tresăreau de emoţie, adânc inşurubate în ceaţă. GPS-ul indica o hartă zdrenţuită, cu săgeţi şi curbe elastice, fără să definească un drum sigur, consolat în destinaţii aleatorii.
-Rectificăm, zise zeul, fluturându-şi toga proaspăt călcată de vestala templului, în vestibulul drept al încăperii, în care se ţineau bucăţile de piatră din statuia abia renovată.
-Rectificăm! Nu vom acorda libertăţi cetăţii, decât atunci când vor fi depuse la picioarele preotului ofrande de smirnă şi avocado...zise filosoful, ducându-şi mâna la frunte.
Pumnul zeului se deschise cu degetul arătător înainte. Palma filozofului se închise într-un pumn, iar gestul ezitant şi umil se construia vinovat la o margine de lume. Aşa l-au fotografiat turiştii şi l-au aşezat în albume electronice, pe care apoi le-au postat pe net. Din păcate, tunetul zeului era invizibil în fotografii, dar cuvintele filosofului erau clar evidenţiate, în culori calde, atât ziua cât şi noaptea.
