BSA

BSA, adică Buisiness Software Alliance, cel mai important sindicat al editorilor de programe informatice, a declanşat în UK ( Grande Betaille, în argoul francez) o campanie antipirat intitulată "Bagă-ţi bossul la răcoare pentru softuri ilegale!". Booon...dar mie ce-mi iese?, ar întreba angajatul (virtualul turnător). Păi ... zise BSA, scărpinându-se în creştet, ... păi cel puţin 20 000 lire sterline, adicătelea 22 000 de euroi. Atunci, toţi angajaţii, crizati şi ofticaţi din cauza reducerilor de procente din leafă, s-au apucat să compenseze. Uite ce face şeful....descarcă de pe torrent....aha...şi zâmbetul discret din colţul gurii se transformă într-un hohot machiavelic: muhahahaha

martor incomod

În podul casei se aşezase din nou praful. Obiectele vechi s-au bucurat, atunci, de prima ninsoare. Cărţile au întrebat de pârtiile albe, suportul de brad şi-a exprimat emoţiile public, recitând o poezie de Rollinat, iar sacul de rufe a strănutat de trei ori. Toată lumea trăia bucuria iernii anunţate, deşi afară razele soarelui încălzeau copacii desfrunziţi. Ceasul deşteptător, marca SLAVA, a vociferat din arcuri şi cheiţe, provocând o pauză în vacarmul general şi, pentru o clipă, atenţia s-a încordat întrebător. Pământul se rotise pe loc, imitând gestul unui câine care încearcă zadarnic să-şi muşte coada. Brusc, în lumina diluată a mansardei, printre ochiurile de plasă pescărească, s-a ivit un soldat de plumb. Se grăbise să părăsească coperta cartonată a cărţii, făcând loc unei buturugi cu rădăcinile răsfirate spre toamna trecută.

elefanţi şi metale grele

Comparaţia este o figură de stil....Nu, incorect! Comparaţia este o figură realizată cu stil. Un stil renascentist, baroc, suprarealist şi...etichetele se pot multiplica infinit, atunci când e musai necesar să faci artă modernă. Galeria prietenului Yves s-a deschis în jurul orei 17.00, aşa cum fusese anunţat în ziarul local. Printre 4 sau 5 perechi de invitaţi, ale căror zumzete încărcau spaţiul fizic al încăperii, am zărit sculptura aşezată în fruntea colecţiei. O trompă de elefant acoperea o masă informă de metal, păstrând patina timpului. Trebuia, aşadar, să deduc o idee abstractă. Primul lucru de care mi s-a ciocnit privirea a fost paharul cu şampanie din mâna domnului cu barbişon şi fular galben. Încercam să înţeleg că trompa de metal a elefantului abstract, apăsată de greutatea metalului, se orienta, aluziv, către şampania domnului cu fular galben. Nu, incorect!...Domnul cu fular galben îşi proiecta prezenţa gravă, de metal, în sărbătoarea euforică a paharului de şampanie! Şi-atunci ce rost mai au elefanţii? Ei pot fi păsări, monedă de schimb, clipe sau altceva mai volatil...