Pages

jeudi 10 décembre 2009

doar o zână

Magazia Moşului, plină de jucării, în special de pluş, fusese sigilată. Singura persoană care putea pătrunde în interior era Zâna Cloche, îngrijitoarea oficială a imobilului magic, stăpâna pliculeţelor de naftalină, pe care le răspândea grijulie printre lucruri, că nu cumva moliile să atace şi să deformeze chipurile păpuşilor sau roţile de lemn ale camioanelor miniaturizate. În ziua aceea, fermecătoarea zână intrase în depozit pe la orele prânzului, după ce servise masa în Laponia's food, cu doi pitici şi un faun dichisit, căruia nu-i mai tăcea gura când intra în discuţie criza financiară de anul acesta. În fine, zâna cea bună intrase în camera interzisă, apoi încuie de 2 ori pe interior, din raţiuni de securitate, aşa cum prevedea protocolul. Peste tot mirosea a brad, mere şi gutui. Nu se mai cade să tulbure această stare de lucruri, acum în pragul sărbătorilor, să dea cu mătura ori să strângă praful. Oricum în zilele care vor urma magazia va fi golită şi ea va spăla ( a câta oară?) podeaua cu urmele de copite ale renilor. Nu se putu abţine, însă, şi întinse braţul după vârful de brad, în formă de stea, pe care, apoi îl rotise în aer rostind o vrajă. Nu putea uita că statutul de zână trebuia întreţinut. Dar nimic nu se întâmplă. Cutia muzicală, cu senzori de mişcare, pare să fi înţeles intenţiile Zânei Cloche, aşa că începuse să depene o melodie tărăgănată. Vizita în camera interzisă se terminase prea curând, pentru că Moşul telefonase la dispecer să anunţe de urgenţă întrunirea Consiliului pentru bilanţul contabil. Totuşi, în acea seară, meteorologul de serviciu anunţase, speriat, o ninsoare abundentă peste partea întunecată a globului pământesc, fără să ofere explicaţii suplimentare şefilor. Băieţii de la grajduri, în timp ce umpleau cu fân ieslea zâmbeau cu subînţelesuri :"e doar o zână...ce să-i faci!"