Instant Previews

Il était une fois

Corala "Camerata" a luat fiinţă în 1970, într-un oraş melancolic şi reflexiv. Anii ce s-au scurs l-au aflat pe Maestrul Ioan Pavalache mereu la pupitru, răscolind, cu sufletul, cămările vechii capitale a Moldovei, întru perfecţiunea formei corale. Şi a găsit, slavă Domnului, alte suflete frumoase, smălţuite în voci de neuitat. L-am descoperit şi eu, în toamna lui 2000, pretenţios, perfecţionist şi perseverent. Nu ştiu cât pot să mulţumesc pentru o asemenea şansă! Cuvintele sunt de prisos...memoria sunetului adăugă statui de marmoră. La mulţi ani Camerata!...la mulţi ani voioşi şi buni...

à choisir

Méli-Mélo

L'autre Père Noël

Sub brazii încărcaţi, un alt simbol îşi clătina barba, jovial şi prietenos. Crăciunul călător poposeşte comod în anul acesta, cu braţul, mecanic întins, către daruri şi urări. Oamenii salută iar  timpul se atinge de lucruri cu preţiozitate, ca nu cumva trena transparentă a lui déja vu să se încurce în pieţe, vitrine şi temperaturi scăzute. Doar câteva cuvinte şi zăpada m-a năucit sub cupola-i de linişte. Vântul şi-a dus degetul la gură, anticipând surpriza. În gările de ceaţă ale zilei, sub cununi de cetină, trecea sania celuilalt Crăciun. Cei care doreau să imortalizeze clipa învăţau să uite şi să închidă ochii, emoţionaţi.

cine mai aşteaptă pe scări la Montmartre...

Ninge.Vântul s-a înteţit iar întregul cartier coboară două secole din scara sa eternă, simbolizând. Absintul din paharele înalte de cristal tremură de emoţie. În spatele lor, Rimbaud, ciufulit de sărăcie şi vin, visează. Cărbunele a îngheţat pe foaia mototolită, neatins de câteva zile. Iarna şi-a rotit fustele albe de carusel, nervos, iar felinarele pâlpâie timid. În tavernă e cald şi miroase a cafea măcinată. O damă cu pleoapele lăsate de oboseală visează scena de la Moulin Rouge şi primeşte aplauze, de aproape un ceas. Mă ascund, ghemuit, în spatele unui raft de sticle prăfuite şi învăţ să număr anii din ziua aceasta de plumb. Peste oraş vântul aduce nori grei de zăpadă şi versurile se nasc din eprubete de gând, dulce-amar, greu, aproape troienit.

le Noël d'autrefois

la fenêtre hivernale

Voisinage

Celui-ci n’a pas un pays rond,
entre terre et mer
et, en plus, il n’a jamais vu un ballon rouge
sur la toile de son enfance.
Une telle personne cherche toujours
un coin pour déposer ses espoirs.
Il veut construire la perfection inédite,
presque mathématique,
où tous les souvenirs
soient aigus
comme les couteaux en silex.
L’homme qui s’entoure des cubes
est un comédien
Qui fait disparaître les heures de bonheur
Et il accorde toutes les horloges du monde
avec toutes nos tristesses, ailleurs.

parisiene

ploaia, metroul şi eu...

Nu există rime perfecte. Nici dacă le cauţi într-o zi ploioasă, aruncându-ţi ochii de pe cursurile tipărite ale profesorului Raffin pe geamul umed al metroului. Oamenii s-au cufundat în tăcere, cu simţurile conectate la ipodul modern. Metroul călca zgomotos o şină, la intersecţia subterană a două bulevarde, poate în Etoile sau Rambuteau. Cine ştie? Cine mai urmăreşte traseul interior al acestei zile. Totuşi, în Gare d'Austerlitz a urcat o familie de turişti cu zâmbetul blond al nordului friguros pe chip şi toţi călătorii şi-au ridicat privirile prăfuite. Mirosea a ploaie, iar picăturile reci gravitau pe manşetele hainelor, pe umeri şi buclele copiilor. Totuşi nimeni nu a salutat, iar metroul şi-a continuat drumul cu încăpăţânare.

săptămâni de lumină

Numele oraşului strălucea în toate pliantele comerciale, ca de obicei. Nu venisem, însă, pentru sejururi şi umbrela generoasă a ofertelor turistice mă ocolea. Sentiment plăcut, pentru că orele amiezii îmi aparţineau, dincolo de băncile sălilor de curs îmbibate de rutină. Ştiam că bulevardul Sainte Germaine, care deschidea praguri de bunăvoinţă din Cartierul latin până la curgerea mută a Senei, îmi devenise prieten şi îmi purta paşii printre vitrine şi cafenele, cu prietenie şi perseverenţă. În fiecare zi treceam prin zgomotul idolatru al cetăţii şi buzunarele se umpleau de firimiturile timide ale soarelui de toamnă. Neştiut, nebănuit simţeam bucuria intrusului şi siguranţa aparenţelor, căci făcusem o pace adâncă în bătrâna cetate, şi mă bucurăm de ea, asemeni unui pelerin. Alteori, oraşul îmi arăta parcurile cu nume rotunjite şi emoţionante: Monceau, Luxembourg, Vilette, Montsouris. Lumina strecura în lucruri şi trecători poleieli mărunte, vorbind despre timp, memorie şi poezie, cu vocea unui debutant. Cum altfel ar putea ascunde Parisul un călător aerian şi simplu? Cum altfel....

romantism

călător

retour

faleze la Nice

E cald, e vară, deşi calendarul arată altceva. Pe faleze sunt doar bătrâni, cu haine deschise la culoare şi pas nesigur. În larg s-au aprins luminile şi se aud voci petrecăreţe. Totuşi, nimeni nu întoarce capul. Toate privirile se orientează către onorabilul hotel Negresco, cu turla principală roasă de soare şi nisip. La geamuri, vântul a învolburat draperii de mătase iar palmierii s-au cuibărit timid în jurul intrării principale. Nu mai e nimeni pe strada luminată. Lumea s-a aşezat pe bănci, a întors spatele mării. S-au pregătit aparatele foto, s-a probat zoomul pe chipul brăzdat de acnee al hotelierului. Însă nimic... Vedeta de cinema refuza să-şi afişeze prezenţa, până târziu în noapte, până când somnul a năvălit imatur peste spectatori. Atunci, s+a presupus că ar fi ieşit pe una din terase, şi-ar fi întins braţele şi ar fi mormăit ceva în engleză. Dovezile se aflau în fotografii....sau poate în impresii, cine mai ştie?

lecţia de franceză

În aeroportul cochet mi-am privit ceasul cu neîncredere şi mândrie. E un swatch argintiu, cumpărat acum 4 ani, pe fugă din aceeaşi locaţie. Cu emoţie m-am aşezat cuminte la rând, ţinând paşaportul vişiniu între degete. În faţa mea o doamnă între două vârste, cu privirea încruntată, încearcă zadarnic să zâmbească poliţistului de frontieră. Tânărul salutase cald, prietenos. Doamna din faţa ghişeului privea în jos, de parcă cuvintele ar fi maturat un subsol imaginar, ca un mistral întârziat de octombrie. Tânărul se mohorase la chip şi se resemnase. Aproape mecanic, m-a întrebat, când mi-a venit rândul, dacă sunt fericit. I-am răspuns fără să ezit ,în franceză, că sunt şi că în universul meu lucrurile sunt inspirat aşezate şi admirate. M-a privit surprins şi a încremenit câteva secunde cu documentul de călătorie deschis la ultima pagină şi cu ştampila în mâna cealaltă. Apoi am plecat grăbit, căutându-mi din priviri bagajul pe banda rulantă. Nici nu ştiu cum am urcat în metroul aglomerat de călători şi geamantane. Parcă trecuse o clipă. În braţe mi-am strâns rucsacul, am pipăit marginile laptopului meu preţios şi am zâmbit măgulit. Pe buza de sus a fermoarului se putea citi, în culori vii, emblema firmei cu relief cauciucat : Enjoy Your Life! Am întors privirea spre geamul luminat de soarele amiezii şi am simţit în trup o căldură paşnică şi protectoare. Era adevărat....chiar era!

ma France à moi

saint galmier

orleans

tours

lyon

nantes