Care este cea mai vociferată nevoie umană, în bezna nopţii, încremenită de ger? Unii ar spune focul cu flamă galbenă, roşie sau albastră ar fi soluţia optimă pentru descreţirea frunţilor. Alţii ar alege, din magazia tehnologică, cine ştie ce aparate complexe de generat căldură. Totuşi hârbul de ceramică în care era păstrat sâmburele de strălucire, acolo, în amintirea copilăriei, dilată pupilele sufletului şi alungă spaima şi încremenirea frigului. Gerul din noi concurează pretenţios cu mercurul din termometre. Dacă rămânem insensibili, dacă latura caldă a personalităţii noastre reacţionează la factorii externi şi se rătăceşte printre ei, e pentru că începem să uităm ce am fost şi minţim zilnic oglinda lui ce va fi. Dacă am dreptate, mergeţi şi verificaţi, deschizând fereastra (interioară). Să vedem dacă în noaptea aceasta s-au aprins focurile şi dacă lumea s-a adunat să se încălzească în jurul lor. E vorba de strălucirea gândului, e vorba de căldura unui cuvânt aprins.
