În sala de curs cineva rotea filmul înapoi. Elevii mergeau anapoda, cu spatele, bucăţile de hârtie se lipeau de mâinile ce le aruncaseră iar cotoarele de măr se umpleau de carnea verde şi zemoasă a fructului, ca la început. În sala încremenită, pe tabla sticloasă, apăruseră din senin răspunsurile următoare:
a) N-aş putea spune că autorul are dreptate. Peste tot există indulgenţă. Chiar şi atunci când ne naştem.
b) Reprezintă procesul complex de constituire a unei majorităţi dominante.
c) Până la viteza luminii poate zbura. Ecuaţia incompletă cere filosofiei un împrumut: gândul.
d) Cu siguranţă, dreptatea e de partea lui, chiar şi atunci când face această afirmaţie.
Din punctul de vedere al tablei, privitorul e un semn de întrebare cocoşat. Din punctul de vedere al privitorului, tabla e o monedă de schimb în ţara scepticilor. Din punctul meu de vedere e mai dificil să construieşti întrebări, decât să formulezi răspunsuri.
