cum se naşte o poveste

Iernile începuseră o poveste. Stăteau în cerc şi invocau inspiraţia, ca pe o zeiţă cu 7 braţe. Gura care rostise ultimul cuvânt se odihnea. Un spaţiu cu particule uniforme cerea dreptul la viaţă şi semăna cu o sală de aşteptare mută, compusă din 2 călători zgribuliţi. Somnul, în povestea nenăscută, nu avea nume, astfel încât starea de trezie devenise atotstăpânitoare, peste gene şi obraji, în culori acaju şi violet. Povestea ce urma să fie arsă în lut, aşadar, îşi număra firele rare de iarbă fantasmagorică, iar intriga dospea sub duşumele. În sobă, doar focurile erau aprinse, ca o ramă ovală de căldură ce-şi încheia curburile instantanee tocmai în tavanul crăpat. Personajul poveştii (căci la început trebuia să fie măcar unul) căzuse în dizgraţia imaginaţiei. Acum avea un trup de pâslă, apoi se mlădia în ceaţa nopţii şi mai apoi în două palme noduroase şi bătrâne, apărute dintr-un vis apropiat. Atât de apropiat, încât povestea nespusă se magnetiza în marea absenţă a zicerii.

Mihail Sebastian par lui-même

Recitesc zilele acestea "Jurnalul lui Mihail Sebastian". Fascinant omul, epuizat artistul. Acesta din urmă se ambiţionează în observaţii de amănunt prilejuite de audierea unui concert de Mozart pe disc. Notaţiile de acest tip trădează fiinţa, imprevizibilele ei adâncuri, lăsate pradă curiozităţii amatorului de indiscreţii. Jurnalul repetă obsesiv interesul lui Sebastian pentru audiţiile de la Stuttgart. Cunoaşte repertoriile, le notează, le judecă şi exclamă:

„[18 iunie 1941]

Stuttgart este de altfel cel mai european dintre posturile germane. Noaptea, după 1, ascult de acolo muzică, totdeauna bună. A fost, nu de mult, o seară Prokofiev spre uluirea mea, căci aproape în acelaşi timp dl. Goebbels declara la Berlin că muzica modernistă este o invenţie bolşevică şi trebuie prin urmare exterminată. Aveam impresia că a asculta de la un post nazist concertul pentru pian şi orchestră al lui Prokofiev era un act de dizidentă spirituală. Încerc şi eu să pun puţină ordine în Europa cu aparatul meu de radio. E o împărăţie de care dispun." Superbe sensuri, in paginile unui intelectual evreu!