Pages

dimanche 31 janvier 2010

băieţii din Strada Pál

Nemecsek Ernő revenise din cărţile copilăriei, deşi, o vreme, se aciuase pe insula lui Huckleberry Finn, cu aceeaşi pregnanţă vie, aşa cum îi reuşise în spaţiul cărţii lui Molnár Ferenc odată, sub o pereche de ochi naivi şi compasivi. Cartierul de cărămidă, maidanul cetăţii, dar mai ales scenariul presărat cu destinele agresive ale lui Boka, Geréb sau Áts Feri, toate tresăreau în lumina asfinţitului de vară, într-o poză expresionistă, din care dinamismul se alunga copilăros. Mai jos de strada micuţilor eroi, era strada mea. O construisem cândva să pot apropia atenţia şi suspansul de peripeţiile lor, într-o hiperbolă fierbinte şi melancolică. Se contruise în planul din faţa paginii o patrie erantă, cu aripile întinse, pentru care trebuia să te lupţi şi să accepţi ideea de competiţie. Nu mai conta numele ci doar caracterul. Frica de a nu fi exclus, de a nu aluneca în laterala jocului de-a războiul se transforma în revendicare. Aici şi acum (copilăria) suprascria sensul lui acolo şi atunci (maturitatea) evocând, mereu evocând.