O clepsidră spartă, undeva, într-un colţ de lume, a pus în circulaţia globală toate firele de nisip. Vântul exotic a răsturnat firele în palma vântului îngheţat, iar acesta a năvălit, ca turbat, în căutarea primăverii. Urca şi coborora stânci ascuţite şi frunţi de cetină, dar anotimpul căutat nu era de găsit. Vântul îngheţat făcuse o promisiune. Trebuia să poarte spre o altă destinaţie nisipul din clepsidra spartă şi se gândise la primăvară. Unde le-ar fi împrăştiat primăvara, mai departe? Asta nu se putea presupune. Să zicem că nu s-a întâmplat nicicând povestea inventată de mine, dar, lângă vaza albastră în care se află 3 tulpini uscate de busuioc, au poposit firele de nisip. Nu aş fi băgat de seamă dacă nu ştiam că ţin pe-aici, pe undeva, o clepsidră.
