Luna februarie e o nuanţă. Undeva la mijlocul distanţei dintre alb, roşu şi galben. Ziua de 14 e un etaj ameţitor într-un zgârie-nori, unde raţiunea nu poate ajunge. Bietul spălător de geamuri! Curajul său se evaporă la etajele inferioare. De aceea, ferestrele de la 14 rămân, mult timp, în voia vântului şi a ploii. Ziua de 14 a ultimei luni de iarnă e mută. Aşa s-a născut şi a înţeles să interacţioneze. Ea priveşte cuvintele strecurate pe sub uşă, odată cu florile carmin şi miile de cadouri. Doar zâmbetul ei se încălţă cu adidaşii uzaţi ai adolescenţei sau, în clipele încăpăţânate, îmbracă festiv mănuşa lui Botticelli, ca pe o rochie de seară. Numărul zilei din luna februarie e întotdeauna norocos. Pe el se pariază la bursă ori la cursele de cai. Uneori, numărul se inflamează şi se transformă în cenuşă sau nisip, pentru că fluiditatea este principala sa vocaţie.
