numărul lui Marcel Proust

"Un livre est un grand cimetière où sur la plupart des tombes on ne peut plus lire les noms effacés. Parfois au contraire on se souvient trés bien du nom, mais sans savoir si quelque chose de l'être qui le porta, survit dans ces pages. Cette jeune fille aux prunelles profondément enfoncées, a la voix traînante, est-elle ici? Et şi elle y repose en effet, dans quelle partie, on ne sait plus, et comment trouver sous les fleurs?" (Citations sur A la recherche du temps perdu, tome 7 : Le Temps..)

Este! Curat şi expresiv citat! Mai că aş putea concretiza imaginea. În Père Lachaise i-am văzut tombeau-ul. Peste granitul cenuşiu, cu numele său în groses lettres, cineva scrisese cu pietricele de rău, "à la recherche". Intuiţia lui Proust se adeverise. Cărţile sunt cimitire cu identităţi şterse, dar ideea se întoarce, căci marele vrăjitor al căutărilor transformă cimitirele în cărţi, poate singurul loc unde ar fi posibilă conversia timpului biologic în bucăţi eterogene de eternitate.

ninsoarea oglindă

Ninge între două virgule de ceară mereu….

De-azinoapte…de când uşile aprige de lemn s-au trântit în vieţi de geamantan…

Degete de lumină nu se mai numără

În curţi de mere coapte….

Ding…dang

Bate osul în piatra uitării…cu trupuri de praf

Ding... dang….

Răspunde vocea ceasului înfipt în peretele iernii!

Şi o ţine aşa…cu ecou de vacanţă până ce iedera

Se-ncovoaie pe trepte,

Până la vise, cu braţe 3D.

drumul spre centru

Soarele căzuse obosit. Tonusul care-i ţinea muşchii activi hrănea alt chip, în lunga istorie bipedă a gândirii. Peisajele se amestecau, din această cauză, între ele, astfel încât, puteai descoperi, pe esplanada restaurantelor din centrul oraşului, cocoaşa unei cămile adormite, iar copacii parcului se vopseau în culorile miilor de peruşi amazonieni. Sunetele luaseră exemplul imaginilor şi începuseră să vocifereze haotic. Eram impresionat de trupul frunzelor căzute pe rău. Uitaseră de muzica sferelor şi se roteau într-o sală de bal fantomatică. Punctul acesta de mişcare devenise reper. Oameni din acelaşi trib se adunaseră la rău, busole defecte, strigând neputinţa de a face diferenţa între noapte şi zi. Într-o astfel de situaţie nu trebuie să profiţi, ori să condamni. Un perete enorm, adunase toate umbrele pământului, pentru colecţia particulară a Marelui Principiu.