Pages

mardi 23 février 2010

biciclete la Deauville

Intrarea în primăvară e celebrată substanţial pe coasta de N. a Franţei, mai ales în salba de staţiuni care începe cu Cherbourg şi se termină cu Boulogne-sur-Mer. Zmeele se înalţă, pistele de bitum strălucesc, vântul rece usucă buze şi chipuri vesele, timpul împarte sferturi de măr roşu, turiştilor rătăciţi. În tot acest vacarm volitiv şi singular, bicicleta (cu 2 sau 3 roţi) ajunge să justifice plăcerea de a lăsa în urmă greutatea anotimpului înzăpezit. În orizont cad valurile de ceaţă, cristalul gheţii se năruie, marea se înconvoaie, iar frunţile transpiră. În tot acest timp marea se retrage straniu, pe tălpi de plumb, lăsând crevasele nisipoase descoperite, pentru paşii mei şi vocile pescarilor din Calais.

macii sau gustul de sinteză

Copiii fluierau prin lanul de grâu. Un arbore înfipt în oceanul de spice păstra o tăcere bizară. În toată adâncimea şi lăţimea tăcerii lui, cerul albastru construise o catedrală de vocale. Doar crengile uscate, lovite de trăsnet scrâşneau, acoperite de valuri verzi, de parcă, toate iluziile rustice ale Terei se agăţaseră, subtil, aici şi acum. Deodată, macii stropiţi de umbră, începuseră să legene semnele singurătăţii, aleatoriu, ridicându-şi floarea roşie ca o promisiune îmbâcsită de opium (ar fi zis bătrânii). Copiii continuau să fluiere un cântec patriotic, prin lanul de grâu. Copacul, ca o seceră uscată de rugină, se încovoia încăpăţânat. Macii, de atâta nepăsare, visau să se adune odată şi-odată în snopi şi să lovească, cu forţa unui ciocan, suma tuturor olfacţiilor terestre.