Pages

mercredi 31 mars 2010

cuminţenie

Dacă intri pe strada principală a cartierului, trăieşti senzaţia timpului regăsit. Nu sunt străzile de epocă, în măsură să arunce retinei urme de melancolii interbelice sau mai ştiu eu ce alte surprinzătoare întoarceri către lumina anilor trecuţi. Nu, nici vorbă de aşa ceva. Strada principală a cartierului, perfect pavată, se măsura în zece plopi înalţi, plantaţi la distanţe egale, de mintea unui arhitect uitat de vreme. Strada cu pricina primise un bizar statut pietonal, acum, la începutul primăverii, din cauza unor construcţii civile ce ar fi obturat traficul. Oamenii ieşeau din case doar dimineaţa, astfel încât, întreaga zi reflecta în termopane o linişte albă, ca o pâine dospită. Abia ieri noapte, adaosul de inedit s-a produs. Luna galbenă s-a rostogolit printre vârfurile plopilor fără frunze, a coborât în visul copiilor adormiţi şi s-a prăbuşit în paharul de vin roşu, uitat pe faţa albă de masă, după cină.