Pages

lundi 12 avril 2010

în larg

Cei doi protagonişti vâsleau cu patru rame şubrede în largul oceanului. Tăcerea era atât de mare, încât vorbele, dacă ar fi încercat să ceară dreptul la existenţă, s-ar fi scufundat sub propria lor greutate. Dedesubt, tonele de apă sărată acopereau, fără spaimă, o civilizaţie dispărută, despre care Institutul de Oceanografie avertizase în numeroase simpozioane. Deasupra, cerul acoperea, ca întotdeauna, visele efemere ale marinarilor fără voie. Şi în această tăcere de vată, au răsărit pe zenit băncile de lemn ale răbdării. Umede, adevărate, rigide, peste care pescăruşii se roteau neîncrezători. Unul dintre vâslaşi a visat să se aşeze pentru o clipă, celălalt să-şi sprijine piciorul pentru a lega şiretul de la pantof. Ceea ce nu ştiau eroii noştri era că povestea mai fusese trăită, înainte, de alte mii de oameni şi că aceştia nu apucaseră să coboare de pe corăbiile în care se obişnuiseră să navigheze o viaţă întreagă.