Nu e modernă... nici clasică nu e! Poartă colonade răsucite cu articulaţii obtuze în raza de soare, astfel încât privirea noastră să lege parabole suple, în aerul primăverii. Arhitectura florii de cireş sperie. Atât de fragilă, îşi rotunjeşte marginile de temperatura serii şi poate, efemer, să ajungă la nefiinţă printr-o simplă desprindere, astfel încât, într-o bună dimineaţa, asfaltul să fie copleşit de culorile deschise. Totuşi să nu gândim negativist! Arhitectura florii de cireş are un avantaj superfluu : ea trece cu uşurinţă din privire în palme, apoi în suflet şi în cele din urmă construieşte cetăţi melancolice în sensibilitatea asprită de vântul contemporan, căci, nu-i aşa, casele se construiesc în prezent iar grădinile în trecutul selectiv al conştiinţei.
Nu e modernă... nici clasică nu e! Poartă colonade răsucite cu articulaţii obtuze în raza de soare, astfel încât privirea noastră să lege parabole suple, în aerul primăverii. Arhitectura florii de cireş sperie. Atât de fragilă, îşi rotunjeşte marginile de temperatura serii şi poate, efemer, să ajungă la nefiinţă printr-o simplă desprindere, astfel încât, într-o bună dimineaţa, asfaltul să fie copleşit de culorile deschise. Totuşi să nu gândim negativist! Arhitectura florii de cireş are un avantaj superfluu : ea trece cu uşurinţă din privire în palme, apoi în suflet şi în cele din urmă construieşte cetăţi melancolice în sensibilitatea asprită de vântul contemporan, căci, nu-i aşa, casele se construiesc în prezent iar grădinile în trecutul selectiv al conştiinţei.
