Pages

lundi 3 mai 2010

venise vorba de pastel

Am primit o scrisoare de la Honfleur. După mult timp, prietenul G. a mărunţit pe masa ovală din piaţa municipalităţii, pe malul drept al canaletului în care s-au ancorat bărcile de agrement, câteva gânduri, peste cartonul imaculat al cărţii poştale. Fusese, probabil, o dimineaţă blândă, iar pictorul din stradă Mov vânduse încă două copii impresioniste, poate Matisse, poate Monet. O zi obişnuită, aşadar, pe terasa matinală a unei cafenele, într-un sat francez de coastă. Cu toate astea, prietenul G. s-a gândit să-mi scrie şi să viseze o nouă formă în bolul de sticlă al vacanţelor promise. Da, cu siguranţă a gândit aşa, urmărind din priviri o dâră invizibilă, pe care s-a risipit cartea poştală spre Marele Est al Siberiilor de sărăcie şi primitivism. Pentru el fusese o promisiune la începutul unei zile, cu şanse mari de repetiţie. Gestul său s-a umplut de cerneala surprizei, ca într-un pastel crud, de primăvară.