Pages

lundi 10 mai 2010

copilărie

4 timpi şi o balerină

Important nu e să vezi spectacolul. Important e să fii în spectacol. Totuşi, am aplaudat... Abia după ce am părăsit sala teatrului am început să refac drumul invers, către ceea ce fusesem cu 2 ceasuri în urmă. Nu era frumos, mi-am zis, şi imediat am ştiut că voi fi subiectiv. Mi-ar fi plăcut să primesc odată cu spectacolul şi câteva informaţii de culise, să ascult vocea regizorului sau a tehnicianului de sunet. Aş fi sperat să pot plăti un bilet şi pentru un altfel de spectacol, cândva, pentru a descompune în mii de tulpini nevăzute efortul suav al balerinei de a roti cu delicateţe magia. Îmi şi imaginam cei patru timpi, alunecând firesc pe margini de prăpăstii. În primul timp trupul firav se înconvoaie, în al doilea ţâşneşte ca un arc, în al treilea încremeneşte în aerul scenei. Al patrulea timp e solitar, întotdeauna. El strânge ghem sunete grave, de instrumente sparte. Apoi, dintr-un colţ de scenă, începe să răsară, în sfârşit, primăvara.