între ploi

Bătrânul R. şi-a uitat umbrela albastră pe meterezele castelului. Toţi trecătorii se opriseră să-şi arate uimirea. Vântul se înteţise iar spiţele de aluminiu ale banalului obiect se arătau, din când în când, vâltorite de furtună. Un turist a început să râdă, altul s-a împiedicat, privind în urmă, nedumerit. În sfârşit, ploaia a început să cadă cu ropote. Lumea, surprinsă, a început, la rându-i, să alerge, să coboare scări şi să caute adăpostul sigur sub pietrele acoperite de muşchi verde. Doar umbrela albastră privea cu nepăsare spectacolul din jur, fără panică şi fără prejudecăţi, cum bine i-ar fi stat unei umbrele albastre.