E magică. Nu pentru că ar aduna într-o urmă de interes cultural grupe de somnambuli, nu pentru că Europa face cinste prin eforturi gentile de culturalizare a maselor. Muzeele prind viaţă. Trupul lor greoi şi etern se trezeşte în sunete de trâmbiţe, chemând din ceţuri bătrânii slujitori ai artei cu sufletul calcinat de absenţă. Uitarea este măcinată în mii de măsele estetice şi doruri noi prind contur. Noaptea muzeelor e magică prin ea însăşi, transformându-se într-o victorie necondiţionată asupra uitării, iar noi, cei de azi, eliberăm pentru câteva ore vina ignoranţei.
E magică. Nu pentru că ar aduna într-o urmă de interes cultural grupe de somnambuli, nu pentru că Europa face cinste prin eforturi gentile de culturalizare a maselor. Muzeele prind viaţă. Trupul lor greoi şi etern se trezeşte în sunete de trâmbiţe, chemând din ceţuri bătrânii slujitori ai artei cu sufletul calcinat de absenţă. Uitarea este măcinată în mii de măsele estetice şi doruri noi prind contur. Noaptea muzeelor e magică prin ea însăşi, transformându-se într-o victorie necondiţionată asupra uitării, iar noi, cei de azi, eliberăm pentru câteva ore vina ignoranţei.
