săptămânile din mailurile franceze

Te obişnuieşti. La început greu, dar te obişnuieşti. Oamenii sunt civilizaţi, scriu cu majusculă, se scuză, îţi mulţumesc sau îţi urează o zi cât mai plăcută. Totuşi, mesajul lor cald va conţine o urmă de falsitate, puţin comercială, pe alocuri. Parcă ar vorbi despre o fericire comună, multiplicabilă în mii de faţete, înţeleasă şi tradusă, în mii de oraşe, simultan. Oricum, gradul de reflexivitate e atins chiar în sâmburele enunţului formulat iar bucuria mea cea mare e satisfăcută. Bucuria de a fi considerat de-al lor, de a le vorbi fără greşeală limba, de a stăpâni nuanţele argotice, până la adevăratul înţeles, uneori, ironic. De pildă o frază de tipul "Garçon? Ou puis-je me poudrer le nez?" poate semnifica multiplu şi ironic ceea ce noi am spune " Măăăă...da' deştept mai eşti!". Mai complicat e să traducem răspunsul, tot ironic, al conlocutorului "...dans le miroir de ton ésprit ma chère amie ". E mai mult decât un banal "zău", nu-i aşa?