Loire cea frumos curgătoare...

Într-un fel, suntem tributari neputinţei de a fi ceea ce nu suntem, de la începutul vieţii noastre, până în momentul vorbirii, aşa cum unui pictor nu i-ar trece prin cap să picteze propria sa pensulă, într-un tablou considerat capodoperă. Loire ar merita, însă, o astfel de oglindă, pentru că măreţia ei semnează, independent, pe trupul Franţei, oferind lumii un spectacol de istorie şi civilizaţie. De la Amboise, până la Chenonceau şi Chambord, Loire este răbdătoare şi suplă, cu vâltori abia simţite sub poduri de piatră. Imaginaţia poate închide cercurile concentrice sub pleoape, până ce apa se risipeşte în zări, către oceane şi mări bănuite. Loire, însă, povestestre cu răbdare, la cotituri, născând magic castele, apoi îşi continuă curgerea spre începutul şi sfârşitul contemporaneităţii.