Pages

samedi 19 juin 2010

visul Jacquelinei

Faţa-i încă tânără se înclină. Se apleacă atent asupra unor lucruri frumoase, cum ar fi nasturii suprarealişti, papiotele colorate de aţă, măştile arlechinului sau fracul dresorului de lei. Jacqueline a copilărit în lumea circului. Ideea despre viaţă şi fericire s-a scris deja în palimpsest, pentru ca alţii să înţeleagă şi altceva. La rând, în ceaţa faptelor neîmplinite, se află mii de alte personaje, căci, nu-i aşa, Jacqueline s-a născut personaj rotund şi s-a jucat de-a naraţiunea până s-a plictisit. Acum a ajuns la maturitate şi, la ureche, un şef atotştiutor (poate autorul însuşi) i-a sugerat să se nască a doua oară, între coperţile de carton. Jacqueline şi-a înclinat privirea, apoi faţa şi a devenit obiect estetic.

virgula lui José Saramago

Identitatea scriitorului Saramago s-a aflat, după spusele acestuia, în hazardul unei continuităţi reflexive. Prin anii '80 scriitorul şi-a descoperit stilul, în timp ce redacta un fragment din romanul "Alentejo", stăruind pe detaliul realist. Astfel s-a născut scriitorul, dintr-un amestec de stil indirect şi direct, prin abolirea virgulei şi lărgirea dominantei cerebrale a textului. " Trebuia să aflu ritmul şi tonul scriiturii, muzica cuvântului spus şi nu scris." (Monde des livres, Le monde, 17 martie 2000). Omagii, maestre, în "intermitenţele eternităţii".

nimic despre floarea de tei

...pentru că logosul este inferior, pentru că olfacţia poate semnifica multiplu, pentru că e timpul să delirăm fără să dăm vina pe poezie, pentru că bântuie în narinele trecătorilor mirosul florii de tei. Identitatea verii se dizolvă în bălţile din parc. Cineva întreabă de ceai. Pe masa verde, la umbra nucului, o farfurie cu 3 prăjituri de salon aşteaptă musafirii din provincie. Foile s-au împrăştiat în iarbă. Ce păcat! Ultimele nu au fost numerotate cum trebuie, scrise în seara ploioasă, între pereţii îmbibaţi de parfumul teilor.