coduri

Nu poţi pleca din paginile cărţii pe care ai început-o, aşa, fără să motivezi. O mare capcană stilistică te paşte de la începutul lecturii. Nu poţi nega ceritudinea. Totuşi, plăcerea şederii într-un astfel de spaţiu univoc ( falsă satisfacţie, dar cel puţin asumată) se datorează codurilor. Uneori lacătele cad sub prima rotire a cheii. Alteori, ruginite şi încăpăţânate, verigile de metal rămân nemişcate. Atunci, din adâncul infidelităţii tale de lector scoţi la lumină o cheie universală, codul magic al miilor de posibilităţi de combinare a sensurilor. În consecinţa acestei revelaţii să aşezăm identitatea unică a prezenţei noastre spirituale şi să spunem că am mai învăţat ceva.

câteva raze de soare

Ce mai contează! În marea sa generozitate, personajul P. a inventat surplusul de raze solare, gândindu-se, poate, la iarna lungă din taigaua Siberiei. Numai că invenţia sa a prins formă în plină vară, la temperaturi infernale, printre termometre şi staţii meteo date peste cap de avalanşa anomaliilor. Unii ar spune că o astfel de invenţie e absolut inutilă, însă autorul ei se mândreşte şi, în nopţile răcoroase, visează mereu acelaşi scenariu: o curte imensă, pavaje de piatră albă, peste care cineva a întins ruloul de mochetă roşie, până la picioarele unei somităţi, ce aşteaptă să ofere decoraţia cu panglici tricolore. Odată, personajul P. chiar a adormit în soarele amiezii şi s-a trezit bronzat într-un roşu vineţiu şi dureros. După ce s-a hidratat, specialiştii au anunţat din nou caniculă, pe postul naţional de televiziune. Surplusul de raze solare era aşadar o realitate perceptibilă, în sfârşit sigură în materialitatea ei. Şi, pentru prima dată, personajul în cauză şi-a amintit de cealaltă poveste, decupată într-o caravană de cămile ce şerpuia acum două secole printre nisipurile Saharei, sub un soare duşmănos dar necesar speranţelor de prosperitate.

din seria Paris jtm