S-au încărcat arborii de aşteptare. Stofa verilor s-a decolorat iremediabil, în sfere de gelatină. Brazii şi-au răsturnat seva în albia de var, în care frigul şi-a săpat vizuină. Pe o potecă de munte, un aparat foto uitat, defect, ţăcăne mecanic, azvârlind flashuri aiurea, către valea locuită de oameni. Miroase iarba uscată. Sub monumentul eroilor, un fântânar invizibil a renunţat să mai caute apă. Obosit, şi-a mutat lutul şi umbra, iar în spaţiul liber şi rotund a înflorit (a câta oară?) republica uitării.
