Pretenţia publicităţii se amestecă onorabil, după unii, cu inteligenţa jurnalistică. Existenţa firavă, cel mai adesea efemeră, a paginii scrise este răstălmăcita în prezenţa continuă a orgoliului.
Sunt ceea ce scriu, mă comunic....afirmaţii cât se poate de adevărate, mai ales atunci când nu comunici nimic şi faci act de subzistenţă într-o pagină de jurnal cultural sau de blog. Problema e rotundă şi plină de aer, căci transpiraţia jurnalistului se identifică jalnic cu mediocritatea existenţei sale, căci ceea ce ar trebui să fie calitate e substituit de un
eu-aici-acum, penibil plagiat al contemporaneităţii. Unde ne sunt jurnaliştii? Păi unde să fie? La facultăţile de profil sub nicio formă.
Pretenţia publicităţii se amestecă onorabil, după unii, cu inteligenţa jurnalistică. Existenţa firavă, cel mai adesea efemeră, a paginii scrise este răstălmăcita în prezenţa continuă a orgoliului. Sunt ceea ce scriu, mă comunic....afirmaţii cât se poate de adevărate, mai ales atunci când nu comunici nimic şi faci act de subzistenţă într-o pagină de jurnal cultural sau de blog. Problema e rotundă şi plină de aer, căci transpiraţia jurnalistului se identifică jalnic cu mediocritatea existenţei sale, căci ceea ce ar trebui să fie calitate e substituit de un eu-aici-acum, penibil plagiat al contemporaneităţii. Unde ne sunt jurnaliştii? Păi unde să fie? La facultăţile de profil sub nicio formă.
