Pages

vendredi 22 octobre 2010

solduri semantice

Parcul s-a închis, ca de obicei, la ora 17.00. Zgribuliţi, turiştii întârziaţi privesc dincolo de gardul din fier forjat, cu insistenţă şi invidie. Toamna sapă cuiburi de singurătate, fără oameni, fără spectatori neavizaţi şi ridică peste băncile de lemn braţe albe, nefiresc de albe. Frunzele căzute nu mai aşteaptă cuvântul poeţilor atârnat în librăria de peste drum şi, anevoios, frământă pietrele de sub arbori, până ce paşii se contruiesc sigur, întâmplător, înaintea prezenţei umane, în holograme de calcar şi brumă.