În aeroportul cochet mi-am privit ceasul cu neîncredere şi mândrie. E un swatch argintiu, cumpărat acum 4 ani, pe fugă din aceeaşi locaţie. Cu emoţie m-am aşezat cuminte la rând, ţinând paşaportul vişiniu între degete. În faţa mea o doamnă între două vârste, cu privirea încruntată, încearcă zadarnic să zâmbească poliţistului de frontieră. Tânărul salutase cald, prietenos. Doamna din faţa ghişeului privea în jos, de parcă cuvintele ar fi maturat un subsol imaginar, ca un mistral întârziat de octombrie. Tânărul se mohorase la chip şi se resemnase. Aproape mecanic, m-a întrebat, când mi-a venit rândul, dacă sunt fericit. I-am răspuns fără să ezit ,în franceză, că sunt şi că în universul meu lucrurile sunt inspirat aşezate şi admirate. M-a privit surprins şi a încremenit câteva secunde cu documentul de călătorie deschis la ultima pagină şi cu ştampila în mâna cealaltă. Apoi am plecat grăbit, căutându-mi din priviri bagajul pe banda rulantă. Nici nu ştiu cum am urcat în metroul aglomerat de călători şi geamantane. Parcă trecuse o clipă. În braţe mi-am strâns rucsacul, am pipăit marginile laptopului meu preţios şi am zâmbit măgulit. Pe buza de sus a fermoarului se putea citi, în culori vii, emblema firmei cu relief cauciucat : Enjoy Your Life! Am întors privirea spre geamul luminat de soarele amiezii şi am simţit în trup o căldură paşnică şi protectoare. Era adevărat....chiar era!mercredi 3 novembre 2010
lecţia de franceză
În aeroportul cochet mi-am privit ceasul cu neîncredere şi mândrie. E un swatch argintiu, cumpărat acum 4 ani, pe fugă din aceeaşi locaţie. Cu emoţie m-am aşezat cuminte la rând, ţinând paşaportul vişiniu între degete. În faţa mea o doamnă între două vârste, cu privirea încruntată, încearcă zadarnic să zâmbească poliţistului de frontieră. Tânărul salutase cald, prietenos. Doamna din faţa ghişeului privea în jos, de parcă cuvintele ar fi maturat un subsol imaginar, ca un mistral întârziat de octombrie. Tânărul se mohorase la chip şi se resemnase. Aproape mecanic, m-a întrebat, când mi-a venit rândul, dacă sunt fericit. I-am răspuns fără să ezit ,în franceză, că sunt şi că în universul meu lucrurile sunt inspirat aşezate şi admirate. M-a privit surprins şi a încremenit câteva secunde cu documentul de călătorie deschis la ultima pagină şi cu ştampila în mâna cealaltă. Apoi am plecat grăbit, căutându-mi din priviri bagajul pe banda rulantă. Nici nu ştiu cum am urcat în metroul aglomerat de călători şi geamantane. Parcă trecuse o clipă. În braţe mi-am strâns rucsacul, am pipăit marginile laptopului meu preţios şi am zâmbit măgulit. Pe buza de sus a fermoarului se putea citi, în culori vii, emblema firmei cu relief cauciucat : Enjoy Your Life! Am întors privirea spre geamul luminat de soarele amiezii şi am simţit în trup o căldură paşnică şi protectoare. Era adevărat....chiar era!
