Pages

lundi 13 décembre 2010

cine mai aşteaptă pe scări la Montmartre...

Ninge.Vântul s-a înteţit iar întregul cartier coboară două secole din scara sa eternă, simbolizând. Absintul din paharele înalte de cristal tremură de emoţie. În spatele lor, Rimbaud, ciufulit de sărăcie şi vin, visează. Cărbunele a îngheţat pe foaia mototolită, neatins de câteva zile. Iarna şi-a rotit fustele albe de carusel, nervos, iar felinarele pâlpâie timid. În tavernă e cald şi miroase a cafea măcinată. O damă cu pleoapele lăsate de oboseală visează scena de la Moulin Rouge şi primeşte aplauze, de aproape un ceas. Mă ascund, ghemuit, în spatele unui raft de sticle prăfuite şi învăţ să număr anii din ziua aceasta de plumb. Peste oraş vântul aduce nori grei de zăpadă şi versurile se nasc din eprubete de gând, dulce-amar, greu, aproape troienit.

le Noël d'autrefois