Ecouri de septembrie

Nimic din ceea ce ar trebui sa aduca a toamna nu s-a concretizat. Doar aerul dintre cele doua verande gemene s-a dilatat inspaimantator. Linistea a incremenit totul, a ingalbenit o duzina de frunze si a scuturat castanii. Restul a ramas neatins in toropeala prelunga a verii. Ieri dimineata, insa, o fereastra s-a deschis, iar vantul a umflat panza de corabie a perdelei catre cer.

Cursa pentru Nobel

Cotatiile de bursa arunca in lumina toamnei grafice nervoase, tensionate. De asta data, propunerile pentru lista laureatilor vin si dinspre sud-estul continentului, acolo unde lumea pestritrita a Balcanilor fierbe la foc mic mediocritati "sucré - salé", in baclavale cu reteta temperat postmodernista, pe care apoi le exporta, atent, in dimensiuni europene cu tabieturi din ce in ce mai exotice si contradictorii. Mircea Cartarescu, produsul promovat constant de marile case editoriale romanesti, cu precadere "Humanitas", vine sa acopere un gol de cerere si oferta, fara a respecta, intocmai, standardele unei misiuni literare autentice. Promovarea agresiva a autorului in cauza nu echivaleaza, in mod necesar, o prezenta artistica remarcabila. Intr-o tara cu demers carieristic complicat, o hartie, diploma, dosar, recomandare etc. valorizeaza fals o imagine, in obsesia dramatica a contradictiei "être/paraître".

le nom de la solitude

Il n'a pas un objet clair de raisonnement.On le voit sur les murs des bâtiments, sur le visages des passants où accroché de leur sourire. La solitude est un bain de soleil qui inonde les architectures lacustres du bien-être.On n'est pas obligé de le mettre en question en tant que principe de vie. Le nom de la solitude a toujours plusieurs genres grammaticaux, en fonction de la source qu'il décline. Par hasard, aujourd'hui la solitude a renoncé à son corp pour l'état neutre d'une couleur automnale.

Strada fara nume

S-a deschis publicului prin doua sensuri pietonale. La capete, zidaria veche pastreaza doua urme decolorate sub forma dreptunghiulara, chiar pe locul in care se aflau, odinioara, placutele nominale. Acum totul e dat peste cap. Sunt asteptate noile denumiri, astfel incat vechea strada Pauwels se va numi prin "arrêt royal" cine stie in ce nuanta semantica si sonora. In tot acest ragaz, trecatorii vor traversa mica punte pietonala, privindu-si ceasurile grabit, oferind din anonimatul personal, generos, o stralucire de apus.

Aperçu

Templu

In apropierea tarmului, vantul si- a inghetat pentru eternitate un spatiu rotund. A evitat colturile de piatra, a distrus portile in asteptare pastrand doar catul ferestrelor, nealterat. Ploile sacaitoare de toamna vin pe rand sa priveasca valurile prin despartituri stramte, apoi se topesc nevazute in dunele de nisip. Pe scarile stirbe, de piatra, cineva a depus un brat de raze ascutite, gandind in tacere, pe harti ingalbenite, noua confruntare dintre noapte si zi.

Serile de tamaie

Inviate si proptite in picturi murale stravechi, serile de tamaie coboara, uneori, in amintire, greutatea calda a unei senzatii de limpezire interioara. Forta lor de expresie nu e in mod necesar un avatar sacru, ci mai degraba o sursa de nostalgii profunde ce complica si corodeaza gena afectului. In urma lasata pe cerul de septebrie ori in parcurile incremenite ale studentiei se nasc doruri, se modeleaza aforisme.

Giratoriu

Ascuns in miezul de paine al bunastarii, pasul domol al toamnei se dematerializeaza plapand, devine aer si acuarela, gand si respiratie. In marginea orasului imbacsit de praf, plopii aplecati catre statia de epurare isi numara frunzele casante una cate una, ca pe niste bancnote uzate, iar suierul vantului de stepa usuca ce a mai ramas de spus in discursul obositor al verii. Lumea intoarce si ea catre cer o masca venetiana cu arcade alburii, figurand in premiera un ghem de sperante trezite din somn, a doua oara in acest an.

Les collages fumées

Enfin, rien n'est plus obédientielle que l'histoire d'un chemin propre vers la nourriture de la lecture. C'est vrai qu'on soumets beaucoup de tolérance aux pieds de la pyramide, en cherchant être éternels comme le miroir du héros vêtu de nos habits affectifs. Il faut prendre en charge le goût des autres, pas seulement son propre destin. C'est á dire, un personnage ne peut pas être solennellement un ego scénique mais, en échange, une formulation persuasive de sa volonté d'être comme ça.

Pescadoare

Pentru trei zile marea va fi calma. Asa se preconizeaza in buletinul meteo. Totusi, pescarii de mana a doua sau a treia si- au tras barcile in panza de siguranta a coastei, de parca ar fi dorit sa alunece in anonimat, cu plasa incarcata, departe, in pietele localnicilor, pe continent. Iluzia privitorului se destrama, insa, in apropierea crasmelor din port, unde miroase intepator a scrumbie si transpiratie. Banuiesti unde li se ascunde oboseala si frustrarea, dupa cum stii cat de superficial cade in bezna bucuria povestilor pescaresti. In tot acest timp, pe faleza, un pictor somnambul umple chevaletul cu pete violacee, profiland succesiv umbrele si spaimele marii. Peste un ceas vor trece pe aici pescadoarele hulpave, care tulbura apa deasupra capcanelor de nylon, fara poveste si fara culoare.

Urme

Liniile cauta sa incapa, pe rand, intr-o catedrala de cenusa, strigandu-se pe nume vertical, apoi orizontal, pana ce ochii obosesc la marginea fara culoare a somnului. Palma de pamant cu istorie
recenta calatoreste odata cu marile transatlantice si rasare din val doar la apus, ca o balena cu trupul contorsionat, stralucitor. Pe maluri, oamenii aprind focuri, cu masti sidefii pe chip, invocand zei misteriosi care ar duce pe umeri soarta intregii omeniri, dinspre primavara de menta catre toamna de fum.

Des choses sur la lune...

La lune n'est pas une habitude qui se dévoile chaque nuit. Ni même un signe zodiacal qui charge notre destin sur la terre. La lune est une pierre jaunie, jettée sur la surface de notre abîme, de temps en temps. Pendant la nuit, le ciel a été couvert de gros nuages, par conséquence, la petite pierre n'a pas abouti à percer les eaux limpides de mes attentes et j'ai été, pour la première fois, tout seul dans une page de manuscrit en Majuscules.

Impresionisme

Cat mai asteapta cu trupul invelit in frunze, racoarea diminetii toarce ca o pisica de portelan. In umbra ei creste visul comandor al toamnei cu brate de panda. Maine va rabufni in realitate. Gradinile vor cadea in gol de la un etaj halucinant si se vor strivi, dureros, de marginea serii, la apus. Singur, imi fac drum printre melcii din gradina si ascut sunetul timpului cu o cremene tocita.

Orasul din colivie

Detine un soare batran si obosit care aluneca bezmetic printre betoane. Daca ajungi in parcul central, te inaugureaza cele 4 anotimpuri cu un fior rece si pur pana ce, tarziu, te pierzi in efemeritate cu trupul de ceata si iarba. Orasul din colivie si-a ascuns pictorii in ghicitori albe, din care toti copiii stiu sa faca poduri si baloane. In cer, gratiile de metal ale coliviei, opresc ca un filtru transfrontalier, suspine, doruri si vise nascute prematur.

Colturi de memorie

Despre utilitate

Un anunt facuse ravagii in randul calatorilor din gara Lezard, la orele amiezii. Se precizase clar ca trenurile vor circula cu o intarziere de 4 ore iar spaima inutilitatii se citea, deja,
in ochii tuturor. Cu toate acestea, lumea se grabea sa uite si umpluse,consecvent, cladirea stramta a bufetului garii cu usi rabatabile. Folosul calatoriei, oricare ar fi fost acesta, se dorea repede uitat si fiecare membru al acestei comununitati de bezmetici evita sa-si priveasca ceasul de la mana, intre doua zambete amabile. Se facuse tarziu, iar ideea in sine devenise insuportabila. Cele 4 ore se consumasera in tacere iar trenurile au garat la peroane, intr-o cumintenie impresionanta. Calatorii au inceput sa uite unii de altii si s-au asezat benevol in fata bagajelor grele, animale de povara intr-o vale prafuita, ingalbenita de soarele amiezii.

Toamna lui "autre chose"

E diferit. In chestiune intra nuanta. In povestile iscusite sunt strecurate amprentele naratorului, ce modeleaza vocational rabdarea si curiozitatea celui care asculta. Pentru toamna aceasta, titlul de unicitate se comenteaza in firea unor culori incapatanate, ce se topesc omogen in vinul verii, cuminte si instinctiv. Caderea galbena si rosie a frunzelor este amanata mereu pentru ora de pasla a solstitiului, uitata in buzunarele garii din care vin si pleaca umbrele amiezii. E o miscare continua ce interzice ragazul, ce uzeaza lemnul bancilor in tranzitul cotidian, ce matura vocile in colturi imaginare de memorie.

Septembre

Arrive-t-il...

Sub ceruri

Inainte de a intelege timpul, o mana de filosofi s-au cantarit in parcul cetatii, pentru a ilustra suma identitatilor fizice. Apoi, fara trufie, s-au asezat in fata unei piramide, asteptant misterios, o clipa magica, cat o cheie de ceruri, care sa deschida toate neputintele lumii. Timpul s-a intins, prietenos, pe cateva secole, trupurile s-au topit in nisip, piramida si-a uzat umbra in nenumarate asfintituri, dar mireasma dorului initial a ramas vie, sub aripa avioanelor moderne, in turismul legendelor prapastioase dintr-o carte a recordurilor.

les fanes

Prima zi de scoala...

Rotunda ca un mar copt, vesela si trista, cu suflet de gutuie, asteapta speriata o mana intinsa. Deasupra cer si balti de speranta in varful botinelor. Circul verii s-a mutat in alt oras, a devenit fotografie veche de sertar si in curand se va topi in calimara noua pentru compunerea tema. E doar inceputul pentru o poveste cu final neasteptat, din iarba careia se vor ridica fruntile, pe rand, la strigatul de alarma al vietii. Cui datoram teama unui nou inceput?

Istorii

Vademecum

Matafora samburilor de fruct mi s-a parut, pentru o dimineata fara personalitate, concreta si rezonabila pana la epuizare. Asteptarea imatura, in pragul iluziei, arunca punti intre prezent si condtitionalul gramatical al starii de fapt. Aclimatizate in taina supla a incertitudinii, unele seminte pornesc perpendicular catre lumina, aproape instinctiv. Astfel a inceput toamna aceasta de parc, vacuum de pulbere si pas...

Écho

Il est facile á exprimer toutes les choses que j'aime á dire du fond d'un indicible sens de la cruauté. Je suis en train de refaire, avec volupté, chaque jour, le chemin vers la chute, comme si j'aurais devant les yeux le but suprême de ma métamorphose en tant que mortel, sur le goût de la délivrance quotidienne. Une vie compte une somme des pas, dans un pays luxuriante, où les directions se prennent pour la méchanceté du hasard.

Fara diacritice...

Nu mai sunt de utilitate imediata. Trebuie trecut prin garile lor primenite cu emblema burgheza si cuminte "ville fleurie", fara ragaz, fara teama. Ultimul rost in pleoapa obosita a gandului e viu, sacrificand zicerii, corpii de ceramica ai sinelui. Asa am decis azi, ca intodeauna, sa caut drumuri umblate, comode si limpezi, la hotarul dintre doua limbi "calde" si sa cobor in miezul lor de iod, intreaga mea incapatanare stilistica.

(sous)réalisme

septembre