Pages

lundi 31 octobre 2011

Aleile

dimanche 30 octobre 2011

Fin octobre


Nous sommes dans le train. Tous. Penchés contre l'air qui nous entoure,comme les branches d'un vieux arbre, sans avoir la conscience des nos fruits tout au long de cet automne tombant. Au soleil couchant le rail prolonge un sentiment de solitude absolue dont la racine invisible semble nourrir un surrogate de modernité .

jeudi 27 octobre 2011

Urban planet

La brat cu orele noptii

In cerul transpirat de ploaie stele indepartate si rotunde se rostuiesc anarhic in geometrii incredibile. La o inchidere de pleoape ursa mare se prabuseste in rombul intunecat al unui semnificant rutier. Vantul aduce dinspre autostrada zvonurile grabite ale diminetii in rafale neobisnuite pentru acest colt de lume. Minutarul a pornit fara abnegatia asteptarilor, sec, incolor si rece.

mercredi 26 octobre 2011

Duden

dimanche 23 octobre 2011

les deux lunes

Accroché dans les habitudes des oiseaux, son âme a commencé remplir le vide d'un jour de pluie. Comme dans les dessins gothiques, ses ailes se sont prolongées dans l'obscurité de quelques paysages, en parlant a la première personne de toutes ces choses doués d'un commencement abstrait. Ainsi, une fois partie dans les factum de l'ignorance, l'histoire de la lune tombera sur les milliers pensées qui flottent dans une minute de silence, devant les passagers d'un train de nuit. Il était une fois un pays qui comptait sur son ciel deux lunes. Une pour ceux qui s'aiment et l'autre pour les insomniaques.

vendredi 21 octobre 2011

L vs. I

Logica este refugiul oamenilor fara imaginatie. E dispusa aceasta maxima a lui Oscar Wilde sa acopere macar o patrime din scena cotidianului? Restul e semnul oboselii si al dezgustului, e prabusire si inaltare. E nedrept sa ascunzi gandul in fiola ingusta a logicii, pentru ca lumea e facut din cartonul vopsit al indoielii.

Fin octobre

lundi 17 octobre 2011

Pleine saison

Echilaterale

Toamna urla prin burlane si scorburi cu o gura uscata si searbada. Imi duc mainile la urechi sa nu o mai aud. E umbra, vant si ploaie. Lumile ascunse din nori s-au umflat si explodeaza fumul unor iluzii peste umerii trecatorilor. Flashuri ascunse in autostrazi se arunca sinucigas pe asfalt si pufnesc in cauciucuri si pe parbrize. Timpul trece asemeni unui culegator de fructe vestede, purtand in spate o ranita grea de umbre.

samedi 15 octobre 2011

Toamne

jeudi 13 octobre 2011

Vechime


Biblioteca s-a inchis pentru inventariere. Pe culoare miroase a praf si hartie mucegaita. In clipita calculatorului zaresc numele lui Saramago, Gide si Celine. Pe partea dinspre fereastra curge un rau de formulare completate de cititori, de-a lungul unui an. Numele lor, justificarea rece a anonimatului, prelungeste vraja unor lecturi proaspete, promise unor colturi de memorie distributiva.

Thalassa terae


Chipurile capatasera o stralucire aparte in acest colt de lume, unde soarele isi arata pantecele alb doar in zile de sarbatoare. Oamenii zambesc rar, iar dintii lor ascutiti rasar in umbrele noptii, cu timiditate. In tara vantului, cuiburile nu se afla in siguranta, purtate asemeni frunzelor de platan, prin parcuri, peste faleze si din nou in gradini, intr-o stare perpetua de prizonierat continental. Aseara, prima aurora boreala din acest an a incalzit pietrele coastei. In larg trei veliere au ancorat pe un ocean de sticla, sub o constelatie prafuita si veche.

Retour


Marele inaintas, rege peste o epoca plina de evenimente, isi aduna azi maretia la picioarele statuilor pline de muschi verde. Contemporanii il cinstesc o data pe an, apoi totul e uitat intr-un cotidian plin de nevoi si criza. Astazi, o noua statuie s-a ridicat in marginea parcului, cu modesta stralucire, dintr-un metal inoxidabil. Noua compozitie seamana izbitor cu profilul unui hidalgo, ratacit, coborat de pe calul sau, in plina era industriala, sub lumina lunii.

Valsul serilor de octombrie


Nu e strop de magie in praful alb adunat in palme. Cerul e mereu vanat intr-o secunda suspendata pe sensul de mers al inserarii. Iarba s-a topit, ori a crescut invers, catre o dimineata ascunsa sub adidasi, acolo unde mai era loc de un salut si un zambet. Octobrie isi amplifica vocalele iar aerul rece patrunde ca intr-un plaman.

Mareea


Intr-un oras de coasta apele au invadat cu forta unui seism pontoanele de promenada si astfel mii de pasi marunti s-au topit in firele de nisip, sutele de cuvinte si juraminte au alunecat pe fundul marii, in cufere grele, cu lacat ruginit.Tarmul de poezie s-a repezit cu elan in zidul prozaic al unui orizont hivernal, inghetat, pastrand in deriva insula de alge a batranului poet.

Vocile urcate


Sunetele au sarbatorit in taina un eveniment anual. S-au perindat prin fata unui templu in forma de pian, mai intai onomatopeele, au stralucit apoi strigatele de bucurie si, posomorat, a cazut din plasa tacerii tipatul de spaima.Nimic mai inaltator ar fi zis zeul Pan. Din multimea inabusita de emotie, cateva sunete de ranguri diferite au urcat ritmul unei organizari interioare pana ce o voce cristalina a prins contur.

Un timp al tuturor


Cum anume aluneca in sarabande de forma si continut timpul? E inspaimantator sa intelegi cat firesc se ascunde in samburele schimbarii. Apar, in marginea alba de prapastie, pulsatii noi din ce va sa vina, in caderi succesive de memorie, neputinte filiforme din care se va naste, mereu, o mare dezamagire. Din acest timp tomnatic iesim cu totii maturi, grabiti sa ne traim restul personal de respiratie si sa fim noi.

mardi 4 octobre 2011

Les Ardennes belges

Industrii afective


Televiziunea fascineaza mereu. Lectia e bine invatata de managerii care schimba grila de programe in fiecare sezon. Sunt asumate riscuri, chipurile, in numele originalitatii. Timpul liber este furat de pe tejgheaua zilei, cu strategii bine definite. Dincolo de ecran se asculta, se priveste, la inceput din curiozitate, apoi din rutina. Ochii se inchid de somn iar wekendul aluneca in siropul dulce-amarui al nepasarii.

lundi 3 octobre 2011

Un été indien


Une envie bizzare d'aboutir le chemin commencé il y a 10 année m'avait tourné contre les faits du jour.J'y irai avec le cœur ouvert, comme si j'avançerais vers les frontières d'un pays de feu et de glace. Je suis chez moi partout, et ce sentiment d'ubiquité élastique devient présence, principe, jugement.

dimanche 2 octobre 2011

Octobre