Liniile cauta sa incapa, pe rand, intr-o catedrala de cenusa, strigandu-se pe nume vertical, apoi orizontal, pana ce ochii obosesc la marginea fara culoare a somnului. Palma de pamant cu istorie
recenta calatoreste odata cu marile transatlantice si rasare din val doar la apus, ca o balena cu trupul contorsionat, stralucitor. Pe maluri, oamenii aprind focuri, cu masti sidefii pe chip, invocand zei misteriosi care ar duce pe umeri soarta intregii omeniri, dinspre primavara de menta catre toamna de fum.
