Vechime

Biblioteca s-a inchis pentru inventariere. Pe culoare miroase a praf si hartie mucegaita. In clipita calculatorului zaresc numele lui Saramago, Gide si Celine. Pe partea dinspre fereastra curge un rau de formulare completate de cititori, de-a lungul unui an. Numele lor, justificarea rece a anonimatului, prelungeste vraja unor lecturi proaspete, promise unor colturi de memorie distributiva.

Thalassa terae

Chipurile capatasera o stralucire aparte in acest colt de lume, unde soarele isi arata pantecele alb doar in zile de sarbatoare. Oamenii zambesc rar, iar dintii lor ascutiti rasar in umbrele noptii, cu timiditate. In tara vantului, cuiburile nu se afla in siguranta, purtate asemeni frunzelor de platan, prin parcuri, peste faleze si din nou in gradini, intr-o stare perpetua de prizonierat continental. Aseara, prima aurora boreala din acest an a incalzit pietrele coastei. In larg trei veliere au ancorat pe un ocean de sticla, sub o constelatie prafuita si veche.

Retour

Marele inaintas, rege peste o epoca plina de evenimente, isi aduna azi maretia la picioarele statuilor pline de muschi verde. Contemporanii il cinstesc o data pe an, apoi totul e uitat intr-un cotidian plin de nevoi si criza. Astazi, o noua statuie s-a ridicat in marginea parcului, cu modesta stralucire, dintr-un metal inoxidabil. Noua compozitie seamana izbitor cu profilul unui hidalgo, ratacit, coborat de pe calul sau, in plina era industriala, sub lumina lunii.

Valsul serilor de octombrie

Nu e strop de magie in praful alb adunat in palme. Cerul e mereu vanat intr-o secunda suspendata pe sensul de mers al inserarii. Iarba s-a topit, ori a crescut invers, catre o dimineata ascunsa sub adidasi, acolo unde mai era loc de un salut si un zambet. Octobrie isi amplifica vocalele iar aerul rece patrunde ca intr-un plaman.

Mareea

Intr-un oras de coasta apele au invadat cu forta unui seism pontoanele de promenada si astfel mii de pasi marunti s-au topit in firele de nisip, sutele de cuvinte si juraminte au alunecat pe fundul marii, in cufere grele, cu lacat ruginit.Tarmul de poezie s-a repezit cu elan in zidul prozaic al unui orizont hivernal, inghetat, pastrand in deriva insula de alge a batranului poet.

Vocile urcate

Sunetele au sarbatorit in taina un eveniment anual. S-au perindat prin fata unui templu in forma de pian, mai intai onomatopeele, au stralucit apoi strigatele de bucurie si, posomorat, a cazut din plasa tacerii tipatul de spaima.Nimic mai inaltator ar fi zis zeul Pan. Din multimea inabusita de emotie, cateva sunete de ranguri diferite au urcat ritmul unei organizari interioare pana ce o voce cristalina a prins contur.

Un timp al tuturor

Cum anume aluneca in sarabande de forma si continut timpul? E inspaimantator sa intelegi cat firesc se ascunde in samburele schimbarii. Apar, in marginea alba de prapastie, pulsatii noi din ce va sa vina, in caderi succesive de memorie, neputinte filiforme din care se va naste, mereu, o mare dezamagire. Din acest timp tomnatic iesim cu totii maturi, grabiti sa ne traim restul personal de respiratie si sa fim noi.