!!!! cin cin !!!

Un jour, un homme rencontre une fée sur le bord du chemin.

Sans qu'il lui demanda rien, cette derniere lui propose d’exhausser trois de ses souhaits.

L’homme réfléchit et dit :

- En guise de premier voeux, j'aimerais avoir toute l’intelligence et la sagesse nécessaires pour choisir avec discernement mes deux prochains voeux.

- Tres bien, dit la fée en agitant sa baguette magique, tu es exhaussé ! Maintenant que souhaites-tu ?

- Plus rien, dit l’homme.

Et il passe son chemin...

Verbe

Îmi cumpărasem mere şi le aşezasem într-o farfurie plată. Cerul era senin şi stelele măturau infinitul unui reflex de toamnă, dincolo de fereastra mea. Ieşisem în verandă să fumez o ţigară şi să privesc luna. Umbrele ei lăsau cearcăne adânci peste straturile de flori iar mucul ţigării devenise un roz incandescent. Atunci, calculatorul îmi anunţase un „receive mail” în maniera sonoră pe care eu o setasem. Din doi paşi eram lângă monitor. Mailul se încărcase şi mă aştepta să-l citesc. În noaptea aceea primisem un răspuns. Literele albastre mă făcuseră să tresar şi să lovesc involuntar colţul tastaturii.

-Vrei o definiţie?... Omul pe care îl cauţi eşti tu. Omul pe care îl caut sunt eu. Noi căutăm, însă, oameni care să fie ori tu, ori eu.

Citisem mesajul dintr-o suflare. Nu-i înţelegeam, pe moment, sensul dar sentimentul certitudinii plutea în eter. Fără îndoială, aşa stăteau lucrurile. M-am grăbit să răspund în reply şi să mulţumesc pentru încredere. Aşadar nu eram singurul... iar aproximaţia mea era trăită şi de alţii, poate cu aceeaşi intensitate. Eram fericit şi am adormit pândind un răspuns de circumstanţă, care n-a venit însă imediat.

Capilare lecturi

Propoziţia scriitorului Salman Rushdie eterogenizează, dintr-o margine de lume, un adevăr de convieţuit: “Occidentul şi Orientul îşi împrumută ispitele reciproc ”. Cărţile sale alungă, inteligent, prostul obicei balcanic de a tatona cu indulgenţe meschine ancora ideatică şi fascinează, prin naturaleţe, spiritul. “Copiii din miez de noapte” este o carte. Are cititor ideal, avizat, vehement şi atemporal, cu toţii adunaţi sub aceeaşi cupolă de cleştar, aşteptând o întoarcere din condei, care să rupă din timpul curgător firul de borangic al universalităţii. Căci (nu-i aşa?) “poveştile ar trebui să fie ca şi viaţa, uşor destrămate pe margini, pline de fire lăsate libere şi vieţi juxtapuse din întâmplare” (Grimus, 1975). La sfârşitul lunii noiembrie, autorul soseşte în Bucureşti pentru întâlnirea cu publicul român, la iniţiativa, lăudabilă, a Editurii Polirom. Pe când şi la Bruxelles?...asta rămâne de văzut.