de 2 mai

Între două zile însorite, se strecuraseră bereta şi cravata pionierească. În spatelele imaginii, un careu utecist adunase, într-o pauză de 10 minute, cca. 150 de tineri. O parte dintre ei participaseră la filmările din "Liceenii", alţii doar vizionaseră filmul şi fredonau melodia lui Bogardo prin camerele de cămin. Era linişte, era vară, iar frunzele castanilor, de lângă atelierul de prelucrare prin aşchiere, deveniseră mature, peste noapte, acoperind cu umbră deasă asfaltul cariat. La un semn al directorului cu ochelari fumurii şi costum cenuşiu, cei 14 comandanţi de detaşament, sub privirea atentă a comandantului de unitate, făcuseră un pas în faţă şi salutară. Şiretul, în diferite culori (alb, galben ,albastru , roşu ca sângele) tresărea şi apoi încremenea la pieptul ţeapăn al pionierilor. În aerul limpede, vrăbiile umpluseră jucăuş liniştea. Şi, dintr-o dată, vocile adolescenţilor tunară, răscolitor, de parcă ar fi acuzat un vinovat imaginar, într-o sală de judecată: "Tot înainte!"