cărţile de plastic de la Polirom

Sunt câteva volume care nu respiră şi decupează realitatea hilar, retrocomunist. Altele se convertesc la o religie stângace, cu zei formali şi preţioşi, vorbind despre ierburi amare, lanuri de iubiri urbane, crescute, revoltător şi egoist, după imaginare epidemii de luciditate. Sunt cărţi care fug, se citesc pe diagonală, se uită, se oferă bibliotecilor din comunele sinistrate. Subiectul iese negru, lucios după o constipaţie de câteva luni şi se împachetează elegant în colecţia cu numele eului. Păcat...

sâmburii amari

Au rămas în gura uscată a timpului, ca nişte dinţi şlefuiţi, tociţi. Amar şi transpirat, mai mult amar decât transpirat, pietonul terminase de urcat strada în serpentină. Întoarce privirea, îşi scutură haina de ploaie, iar gestul său sperie toate păsările văzduhului. Pietrele caldarâmului se dilatară, apoi se contractară în bălţi reci, sub paşi grăbiţi şi anonimi. Pietonul respiră adânc, apoi se adânci în visul de ceară al nopţii, din care urmau să se nască, a doua zi, obiecte fragile: păpuşi, suflete sau zâmbete îngăduitoare. Pe un perete şubred, cineva semnase în creion, cu ortografie inegală, de parcă ar fi vrut să povestească altora isprava propriei vieţi.

à vous aussi

Le marchand des illusions
était, à cette heure-ci, sincère.
Ses cravates bleues, originales, prouvaient,
parmi les clients de la rue,
que la vie possède son ombre
comme toute autre chose,
sur le terrain aride de la tolérance.