motiv de inerţie

Alegerea e o problemă de inerţie, uneori. S-a obişnuit să nu mai fie atent la tehnica de construcţie a unei idei. Fuga după substanţa şi strălucirea gândului e mai preţioasă. Dacă era invitat să vorbească despre o temă culturală îşi invoca elocinţa în frânturi de idei puternic personalizate, defilând pe un ponton de lemn, într-un spaţiu exotic. Aşa trebuia să se mixeze, gândea, din inerţie, pentru a face spectacol, străfulgerat de irişi imobili, primăvara asta, acum ca şi întotdeauna.

călător în ideea de călătorie

Am venit cu inima strânsă în casa rustică şi privilegiată de amintiri. Era tot acolo, inconfundabil copleşită de prezenţa mătăsoasă a gazdei. Camera neschimbată, ca şi atunci când, obosit de mers, întindeam o batistă pe noptiera de pal maron, numărând cu emoţie pietricele albe din râul bunăvoinţei. Şi mai era ceva! Lumina cerului de aprilie care mocheta duşumeaua cu subtilitatea unei acuarele.
În stradă, magazinele deschideau obloane de argint şi aluminiu, lumea se anima, povestind întâmplările asprului EST, cu uimire şi obrajii îmbujoraţi. Ieşeam din melancolie la o simplă strigare şi mă agitam în faţa mirosului de punch, în care cineva strecurase petale de magnolie. Atunci nu le ştiam rostul, acum fără aceste ecouri nu aş mai putea alcătui imboldul călător.