cuminţenie

Dacă intri pe strada principală a cartierului, trăieşti senzaţia timpului regăsit. Nu sunt străzile de epocă, în măsură să arunce retinei urme de melancolii interbelice sau mai ştiu eu ce alte surprinzătoare întoarceri către lumina anilor trecuţi. Nu, nici vorbă de aşa ceva. Strada principală a cartierului, perfect pavată, se măsura în zece plopi înalţi, plantaţi la distanţe egale, de mintea unui arhitect uitat de vreme. Strada cu pricina primise un bizar statut pietonal, acum, la începutul primăverii, din cauza unor construcţii civile ce ar fi obturat traficul. Oamenii ieşeau din case doar dimineaţa, astfel încât, întreaga zi reflecta în termopane o linişte albă, ca o pâine dospită. Abia ieri noapte, adaosul de inedit s-a produs. Luna galbenă s-a rostogolit printre vârfurile plopilor fără frunze, a coborât în visul copiilor adormiţi şi s-a prăbuşit în paharul de vin roşu, uitat pe faţa albă de masă, după cină.

temele pentru acasă

Unu: Arta se adresează, în primul rând, simţurilor, apoi spiritului.
Doi: Minutele de lectură, asemeni clipelor de fior sentimental, dilată esenţial substanţa vieţii noastre.
Trei: Începutul e o sumă de realizări aşezate sub radicalul amintirii.
Patru: Aparenţa încântă, ideea descântă iar realitatea pregăteşte cina pentru trei persoane.
Cinci: Cunoaşterea alungă visele din merele lui Newton, în timp ce revelaţia se plimbă sub arborii în floare.

peste vârfuri

La capătul celălalt al timpanului se află o fântână. Urmele reci se aruncă în setea plină de sare şi adulmecă, subţire, propoziţiile. Acestea prind formă, capătă înţeles de pradă şi dau semnalul unei vânători promise, din care cineva face spectacol. Aşa poate începe povestea scrisă cu apa ploilor, aşa începe să adauge verbul feluriţi adjuvanţi, punţi fragile către ziua prezentului continuu. Cum altfel aş putea mulţumi tuturor celor care mi-au chemat gândul din coperta de praf a cărţii? Vă mulţumesc pentru frumuseţea urărilor şi vă răspund, tuturor, astăzi, cu un radical scris, din faţa ghişeului de expedieri al Oficiului Poştal. S-aveţi indulgenţă şi clipe atente în suflet şi minte!

sensuri

La vânătoarea de sensuri, armele potrivite sunt, de fapt, eternele cuvinte. Unele au gustul mierii, altele strălucesc până pier epuizate ca nişte stele. Ghetete pline de praf, au poposit, de această dată într-un loc în care apusurile şi trupurile de pâslă ale credinţei se contopesc. Dacă ridic privirea, cerul îmi întinde un buchet de clemenţe. E seară şi târziu. În liniştea firii se ordonează timpii de graţie, pe care uitasem să-i clarific, copleşit de globurile vidate ale cotidianului. Un om citeşte ziarul absorbit, altul adoarme sub luna de tămâie. Peste clopotele căzute în auz încep să înflorească magnoliile, încet şi atent. Auziţi?

câteva doruri personale (powerpoint download)

expozitie de nori
simplitate
bretagne
paris
venetia
barcelona

anima, animae

În centrul luminii se afla un punct de plecare. Rotund, ca o şaibă, apoi cât o roată cu spiţe şi, la sfârşit de tot, ca o gară de provincie. În acest spaţiu, aşteptarea e o stare de fapt. Nu se ştie cât şi unde va duce drumul şi, mai ales, dacă trenul de epocă va sosi la timp. Acolo, în acel punct de lumină, se întâlnesc oamenii de tot soiul, cu sau fără tichii de mărgăritar, păzind bagaje grele, ticsite de vise şi speranţe. Nu am auzit încă şuieratul locomotivei dar văd cum se încolonează cuminţi, la rând, chipurile lor surâzătoare. Acest spaţiu misterios a fost localizat prima oară de Voltaire, care şi-a trimis un personaj feminin, tânăra Zaire, să aducă romantismul în cupa de cleştar a începutului de secol.

trufia editorială

Apariţia unei cărţi este, cu certitudine, un semn de recunoaştere, asemeni unui tatuaj ideatic aşezat pe un chip anonim, cu trăsături obosite. O carte naşte categorii, un soi de valize transparente în care îţi aşezi sufletul şi identitatea. Nu e uşor să accepţi statutul de autor! Principial cauţi să-ţi defineşti sinele o viaţă întreagă iar cartea poate începe cu ceea ce semnifici la un moment dat. Ea este un shortcut al drumului spre centru şi o ispită de negociere cu propriul tău caracter. Iată 5 motive care pot anula trufia editorială:

1.conţinutul cărţii va deţine autonomia şi nu identitatea auctoriala
2.rostul cărţii este aprioric lectura
3. timpul tău este cheltuit psihologic de mintea cititorului
4. definiţia obiectului carte anulează ideea generală în favoarea unui punct de vedere subiectiv
5. coperţile unui volum sunt cele mai bune iluzii ale limitării