la bună regăsire

puţină absenţă pe blog

19-29 mai

colaje

parisiene

noaptea muzeelor

E magică. Nu pentru că ar aduna într-o urmă de interes cultural grupe de somnambuli, nu pentru că Europa face cinste prin eforturi gentile de culturalizare a maselor. Muzeele prind viaţă. Trupul lor greoi şi etern se trezeşte în sunete de trâmbiţe, chemând din ceţuri bătrânii slujitori ai artei cu sufletul calcinat de absenţă. Uitarea este măcinată în mii de măsele estetice şi doruri noi prind contur. Noaptea muzeelor e magică prin ea însăşi, transformându-se într-o victorie necondiţionată asupra uitării, iar noi, cei de azi, eliberăm pentru câteva ore vina ignoranţei.

între ploi

Bătrânul R. şi-a uitat umbrela albastră pe meterezele castelului. Toţi trecătorii se opriseră să-şi arate uimirea. Vântul se înteţise iar spiţele de aluminiu ale banalului obiect se arătau, din când în când, vâltorite de furtună. Un turist a început să râdă, altul s-a împiedicat, privind în urmă, nedumerit. În sfârşit, ploaia a început să cadă cu ropote. Lumea, surprinsă, a început, la rându-i, să alerge, să coboare scări şi să caute adăpostul sigur sub pietrele acoperite de muşchi verde. Doar umbrela albastră privea cu nepăsare spectacolul din jur, fără panică şi fără prejudecăţi, cum bine i-ar fi stat unei umbrele albastre.

statice