sâmburii amari

Au rămas în gura uscată a timpului, ca nişte dinţi şlefuiţi, tociţi. Amar şi transpirat, mai mult amar decât transpirat, pietonul terminase de urcat strada în serpentină. Întoarce privirea, îşi scutură haina de ploaie, iar gestul său sperie toate păsările văzduhului. Pietrele caldarâmului se dilatară, apoi se contractară în bălţi reci, sub paşi grăbiţi şi anonimi. Pietonul respiră adânc, apoi se adânci în visul de ceară al nopţii, din care urmau să se nască, a doua zi, obiecte fragile: păpuşi, suflete sau zâmbete îngăduitoare. Pe un perete şubred, cineva semnase în creion, cu ortografie inegală, de parcă ar fi vrut să povestească altora isprava propriei vieţi.

à vous aussi

Le marchand des illusions
était, à cette heure-ci, sincère.
Ses cravates bleues, originales, prouvaient,
parmi les clients de la rue,
que la vie possède son ombre
comme toute autre chose,
sur le terrain aride de la tolérance.

vacanţă 9 iulie - 15 august

drumul

Ar trebui să însemne un singur sens de mers. Detest drumurile cu două sensuri, mai ales pe cele despărţite, fragil, prin dungă albă de vopsea. O astfel de cale te obligă să rulezi speriat. Ai mereu în faţă contrasensul şi începi să te obişnuieşti cu ideea că ar mai putea exista o posibilitate de întoarcere, o scăpare. Atunci principiile se prăbuşesc cu zgomot, ca nişte cetăţi antice pe fundul mării, fiinţa slăbeşte, raţiunea se erodează şi devine destin, mare cât o fatalitate. Iată de ce îmi plac autostrăzile, iată de ce nu avem autostrăzi....

dimineţi de vară

Visul rotund al personajului N. s-a desprins de pământ, apoi de oraş, apoi de semnificaţia zilei de azi. Se extrag radicale şi în alte colţuri ale lumii... În tot acest timp, parcurile au prins miros de ploaie, frunzele arborilor şi-au declinat opalescenţa acută iar băncile s-au vopsit în verde aprins. E nesperat de multă linişte, pe jos, în biblioteci, în cămările gândului. Cu toate acestea, personajul N. trăieşte un sentiment de neputinţă. Ar fi vrut să controleze această ordine, ar fi vrut ca oamenii să se adune în pieţe şi să vorbească de această stare de lucruri, pe care el (doar el) o gândise pentru alţii. Devenise un zvon, o idee, o teorie sociogonică, un moft sezonier. Personajul N. nu mai îmbrăca altceva decât pijamaua anilor topiţi în amintire. Personajul N. se clasicizase, cosumând ultima fibră de romantism Biedermeier, minor, decadent, edulcorat.

din seria ...Paris je t'aime..

lucruri de bazar

Lucruri noi la standardele bazarului. Adică de proastă calitate... Îţi sugrumă existenţa, te copleşesc şi te aruncă în prostia de a te considera nenorocit. Invenţia bazarului e o culme orientală, peiorativă, un subiect tabu. Lucrurile de bazar îşi părăsesc materialitatea şi preferă terenul conştiinţei umane, din ce în ce mai mult, aşa cum apa mării fură, perseverent, din plaja subţire câţiva cm în fiecare an... Ca în fiecare an, vom observa cum lucrurile de bazar sunt cumpărate şi revândute, cum oamenii de bazar se întâlnesc şi strănută, molipsindu-i şi pe alţii, inconştienţi în nenorocirea lor fragilă.