coduri

Nu poţi pleca din paginile cărţii pe care ai început-o, aşa, fără să motivezi. O mare capcană stilistică te paşte de la începutul lecturii. Nu poţi nega ceritudinea. Totuşi, plăcerea şederii într-un astfel de spaţiu univoc ( falsă satisfacţie, dar cel puţin asumată) se datorează codurilor. Uneori lacătele cad sub prima rotire a cheii. Alteori, ruginite şi încăpăţânate, verigile de metal rămân nemişcate. Atunci, din adâncul infidelităţii tale de lector scoţi la lumină o cheie universală, codul magic al miilor de posibilităţi de combinare a sensurilor. În consecinţa acestei revelaţii să aşezăm identitatea unică a prezenţei noastre spirituale şi să spunem că am mai învăţat ceva.

câteva raze de soare

Ce mai contează! În marea sa generozitate, personajul P. a inventat surplusul de raze solare, gândindu-se, poate, la iarna lungă din taigaua Siberiei. Numai că invenţia sa a prins formă în plină vară, la temperaturi infernale, printre termometre şi staţii meteo date peste cap de avalanşa anomaliilor. Unii ar spune că o astfel de invenţie e absolut inutilă, însă autorul ei se mândreşte şi, în nopţile răcoroase, visează mereu acelaşi scenariu: o curte imensă, pavaje de piatră albă, peste care cineva a întins ruloul de mochetă roşie, până la picioarele unei somităţi, ce aşteaptă să ofere decoraţia cu panglici tricolore. Odată, personajul P. chiar a adormit în soarele amiezii şi s-a trezit bronzat într-un roşu vineţiu şi dureros. După ce s-a hidratat, specialiştii au anunţat din nou caniculă, pe postul naţional de televiziune. Surplusul de raze solare era aşadar o realitate perceptibilă, în sfârşit sigură în materialitatea ei. Şi, pentru prima dată, personajul în cauză şi-a amintit de cealaltă poveste, decupată într-o caravană de cămile ce şerpuia acum două secole printre nisipurile Saharei, sub un soare duşmănos dar necesar speranţelor de prosperitate.

din seria Paris jtm

cărţile de plastic de la Polirom

Sunt câteva volume care nu respiră şi decupează realitatea hilar, retrocomunist. Altele se convertesc la o religie stângace, cu zei formali şi preţioşi, vorbind despre ierburi amare, lanuri de iubiri urbane, crescute, revoltător şi egoist, după imaginare epidemii de luciditate. Sunt cărţi care fug, se citesc pe diagonală, se uită, se oferă bibliotecilor din comunele sinistrate. Subiectul iese negru, lucios după o constipaţie de câteva luni şi se împachetează elegant în colecţia cu numele eului. Păcat...

sâmburii amari

Au rămas în gura uscată a timpului, ca nişte dinţi şlefuiţi, tociţi. Amar şi transpirat, mai mult amar decât transpirat, pietonul terminase de urcat strada în serpentină. Întoarce privirea, îşi scutură haina de ploaie, iar gestul său sperie toate păsările văzduhului. Pietrele caldarâmului se dilatară, apoi se contractară în bălţi reci, sub paşi grăbiţi şi anonimi. Pietonul respiră adânc, apoi se adânci în visul de ceară al nopţii, din care urmau să se nască, a doua zi, obiecte fragile: păpuşi, suflete sau zâmbete îngăduitoare. Pe un perete şubred, cineva semnase în creion, cu ortografie inegală, de parcă ar fi vrut să povestească altora isprava propriei vieţi.

à vous aussi

Le marchand des illusions
était, à cette heure-ci, sincère.
Ses cravates bleues, originales, prouvaient,
parmi les clients de la rue,
que la vie possède son ombre
comme toute autre chose,
sur le terrain aride de la tolérance.

vacanţă 9 iulie - 15 august