mercredi 21 septembre 2011
Urme
Liniile cauta sa incapa, pe rand, intr-o catedrala de cenusa, strigandu-se pe nume vertical, apoi orizontal, pana ce ochii obosesc la marginea fara culoare a somnului. Palma de pamant cu istorie
recenta calatoreste odata cu marile transatlantice si rasare din val doar la apus, ca o balena cu trupul contorsionat, stralucitor. Pe maluri, oamenii aprind focuri, cu masti sidefii pe chip, invocand zei misteriosi care ar duce pe umeri soarta intregii omeniri, dinspre primavara de menta catre toamna de fum.
mardi 20 septembre 2011
Des choses sur la lune...
La lune n'est pas une habitude qui se dévoile chaque nuit. Ni même un signe zodiacal qui charge notre destin sur la terre. La lune est une pierre jaunie, jettée sur la surface de notre abîme, de temps en temps. Pendant la nuit, le ciel a été couvert de gros nuages, par conséquence, la petite pierre n'a pas abouti à percer les eaux limpides de mes attentes et j'ai été, pour la première fois, tout seul dans une page de manuscrit en Majuscules.
Impresionisme
Cat mai asteapta cu trupul invelit in frunze, racoarea diminetii toarce ca o pisica de portelan. In umbra ei creste visul comandor al toamnei cu brate de panda. Maine va rabufni in realitate. Gradinile vor cadea in gol de la un etaj halucinant si se vor strivi, dureros, de marginea serii, la apus. Singur, imi fac drum printre melcii din gradina si ascut sunetul timpului cu o cremene tocita.
lundi 19 septembre 2011
Orasul din colivie
Detine un soare batran si obosit care aluneca bezmetic printre betoane. Daca ajungi in parcul central, te inaugureaza cele 4 anotimpuri cu un fior rece si pur pana ce, tarziu, te pierzi in efemeritate cu trupul de ceata si iarba. Orasul din colivie si-a ascuns pictorii in ghicitori albe, din care toti copiii stiu sa faca poduri si baloane. In cer, gratiile de metal ale coliviei, opresc ca un filtru transfrontalier, suspine, doruri si vise nascute prematur.
dimanche 18 septembre 2011
Despre utilitate
Un anunt facuse ravagii in randul calatorilor din gara Lezard, la orele amiezii. Se precizase clar ca trenurile vor circula cu o intarziere de 4 ore iar spaima inutilitatii se citea, deja,
in ochii tuturor. Cu toate acestea, lumea se grabea sa uite si umpluse,consecvent, cladirea stramta a bufetului garii cu usi rabatabile. Folosul calatoriei, oricare ar fi fost acesta, se dorea repede uitat si fiecare membru al acestei comununitati de bezmetici evita sa-si priveasca ceasul de la mana, intre doua zambete amabile. Se facuse tarziu, iar ideea in sine devenise insuportabila. Cele 4 ore se consumasera in tacere iar trenurile au garat la peroane, intr-o cumintenie impresionanta. Calatorii au inceput sa uite unii de altii si s-au asezat benevol in fata bagajelor grele, animale de povara intr-o vale prafuita, ingalbenita de soarele amiezii.
in ochii tuturor. Cu toate acestea, lumea se grabea sa uite si umpluse,consecvent, cladirea stramta a bufetului garii cu usi rabatabile. Folosul calatoriei, oricare ar fi fost acesta, se dorea repede uitat si fiecare membru al acestei comununitati de bezmetici evita sa-si priveasca ceasul de la mana, intre doua zambete amabile. Se facuse tarziu, iar ideea in sine devenise insuportabila. Cele 4 ore se consumasera in tacere iar trenurile au garat la peroane, intr-o cumintenie impresionanta. Calatorii au inceput sa uite unii de altii si s-au asezat benevol in fata bagajelor grele, animale de povara intr-o vale prafuita, ingalbenita de soarele amiezii.
jeudi 15 septembre 2011
Toamna lui "autre chose"
E diferit. In chestiune intra nuanta. In povestile iscusite sunt strecurate amprentele naratorului, ce modeleaza vocational rabdarea si curiozitatea celui care asculta. Pentru toamna aceasta, titlul de unicitate se comenteaza in firea unor culori incapatanate, ce se topesc omogen in vinul verii, cuminte si instinctiv. Caderea galbena si rosie a frunzelor este amanata mereu pentru ora de pasla a solstitiului, uitata in buzunarele garii din care vin si pleaca umbrele amiezii. E o miscare continua ce interzice ragazul, ce uzeaza lemnul bancilor in tranzitul cotidian, ce matura vocile in colturi imaginare de memorie.










