Pages

vendredi 30 avril 2010

bolduri pentru mersul tău prin lume

Despre timp se poate discuta în orice formă, mai mult sau mai puţin stilizat. Clasificarea acestui termen, într-o logică agilă, ţine cont de răspândirea tematică a noţiunii în numeroasele secvenţe existenţiale. Vorbim, astfel, de un timp afectiv, biologic, filosofic, istoric, abstract, narativ, etc. Apoi realizăm substanţa maleabilă a conceptului şi o dăruim cu absenţe şi regrete altora. Timpul nostru, începe să devină timpul altora, în mod firesc, independent de voinţă. Mi-am amintit de această certitudine, într-un muzeu încărcat de manuscrise şi portrete de scriitori. Numai că timpul, de care vorbeam, primise şi o amprentă specifică, măsurând în paralel viaţa mea şi a personajelor captive din paginile îngălbenite.

de la musique




mercredi 28 avril 2010

o veghe de busuioc

Trebuie să recunosc. Am fost întotdeauna fascinat de povestea străveche a bunicii, care încerca să convingă ţâncii de graţia malefică a dansului. Zânele rele, aiuritele iele, lăsau urme adânci în lanuri. Dimineaţa îţi puneai mâinile în cap văzând şi ridicai câte o năframă albă, transparentă, uitată într-o brazdă, de care te foloseai neştiutor, în ziua caniculară ce urma, ştergâdu-ţi broboanele de sudoare de pe frunte. Mirosea a busuioc de-ţi lua minţile!
Bunica zicea că soarele destramă vraja şi că puterea luminii e să macine aceste grăunţe de taină, chiar în teaca lor. Copilul însă, se ascundea în podul casei, din dorinţa inexplicabilă de a prelugi agonia poveştii, acolo unde busuiocul veghea atârnat de grindă, printre fotografii îngălbenite şi cojoace roase de molii.

echos



mardi 27 avril 2010

un jour, un regard

En attendant de refonder la société ou de réformer l'homme, Rousseau ne trouve son bonheur que dans l'écriture, dans l'évocation de sa propre vie passée et de ses sentiments. Il explique ainsi l'origine de la Nouvelle Héloise: "L'impossibilité d'atteindre aux êtres réels me jeta dans le pays des chimères, et ne voyant rien d'existant qui fut digne de mon délire, je le nourris dans un monde idéal que mon imagination créatrice eut bientôt peuplé d'êtres selon mon coeur." Il y décrit à plaisir des êtres vertueux dans un cadre naturel de montagnes et de lacs selon son coeur.
L'homme naturel, c'est en lui-même qu'il le retrouve. D'ou l'importance de ses oeuvres autobiographiques. En particulier, dans les Confessions, dont le titre fait référence à saint Augustin, il entend donner un témoignage totalement véridique sur sa vie, ses vertus mais aussi ses vices, depuis ses petits larcins et mensonges jusqu'à son exhibitionnisme ou l'abandon de ses enfants : " Je veux montrer un homme dqns toute la vérité de la nature. J'ai dit le bien et le mal avec la même franchise, je me suis montré tel que je fus : méprisable, bon, généreux. " Il veut ainsi se disculper de ce dont il pense que ses ennemis l'accusent.

lundi 26 avril 2010

focalizări





primăvara, eu şi pumnul de stele

Nu cer permisiunea nimănui, mi-am zis, şi am păşit curajos în somnul raţiunii. Sub malul meu de odihnă, o gaşcă de poeţi făcea foc de tabără, lustruind lirele de alamă cu piatra ponce. Am îndurat zgomotul până la obişnuinţă. În stânga stele, în dreapta noapte. Am continuat să merg şi primul gând a fost măgulitor. M-am felicitat atunci când am refuzat biletele la ultimul film al lui Francis Ford Copola, zicând că elementele de butaforie sunt cărate cu spinarea din realitate până în poarta casei mele. Ce bine e să laşi altora dreptul de a face contabilitate! Şi, cum vă spuneam, stelele erau singure pe boltă, iar trecerea mea era ignorată. Ce mai conta o sclipire în plus. Nu mi-era sete, pentru că primăvara era pe sfârşite, iar florile de câmp se treziseră din amorţire. Macii oscilau între aramă şi sânge, de-o parte şi de alta a drumului, iar privirea călătorului se verifica în teoria departelui. Eu şi primăvara eram, atunci, punctele de atracţie din muzeu. Şi Doamne, cum mai veneau stelele să ne viziteze...