caniculă

între semne

Între semnele de punctuaţie se află, întotdeauna, un spaţiu securizat. Se poate exprima, se ironizează, se glumeşte. Unii, însă, acordă prea mare importanţă acestei reprezentări şi inventează suplimente de sens, pe care cititorul naiv trebuie să le accepte, să uite înţelesul fundamental. Astfel se poate vorbi şi fără idee, cu fruntea ridicată către un soare steril, apoi se aruncă interogaţii şi surprize pe un ogor al nimănui. Ce ar putea să răsară, de pildă, după aceste puncte de suspensie?...

c'est salement romantique

o fotografie de calendar

Bătrâna din târgul de oale scuipa în sân. Între degetele de la mâna dreaptă stătea ţintuit un calendar 2009-2010. Prin faţa tarabei treceau doar tineri, care admirau obiectele de lut, ceştile şi cănile măiestrit lucrate, fără să întrebe ori să cumpere. Bătrâna privea atent calendarul, şi, simultan, urmărea pe sub sprâncene umbra muşteriilor. Număra zilele, în şoaptă, se oprea şi lua de la capăt ordinea lucrurilor. Bătrâna recompunea o lume cu început şi prezent, printre oale de lut ars. Undeva, între calendar şi preţioasa marfă se odihnea viitorul, obosit şi străin de timpul pierdut în pieţe şi târguri.

ploi

visul Jacquelinei

Faţa-i încă tânără se înclină. Se apleacă atent asupra unor lucruri frumoase, cum ar fi nasturii suprarealişti, papiotele colorate de aţă, măştile arlechinului sau fracul dresorului de lei. Jacqueline a copilărit în lumea circului. Ideea despre viaţă şi fericire s-a scris deja în palimpsest, pentru ca alţii să înţeleagă şi altceva. La rând, în ceaţa faptelor neîmplinite, se află mii de alte personaje, căci, nu-i aşa, Jacqueline s-a născut personaj rotund şi s-a jucat de-a naraţiunea până s-a plictisit. Acum a ajuns la maturitate şi, la ureche, un şef atotştiutor (poate autorul însuşi) i-a sugerat să se nască a doua oară, între coperţile de carton. Jacqueline şi-a înclinat privirea, apoi faţa şi a devenit obiect estetic.

virgula lui José Saramago

Identitatea scriitorului Saramago s-a aflat, după spusele acestuia, în hazardul unei continuităţi reflexive. Prin anii '80 scriitorul şi-a descoperit stilul, în timp ce redacta un fragment din romanul "Alentejo", stăruind pe detaliul realist. Astfel s-a născut scriitorul, dintr-un amestec de stil indirect şi direct, prin abolirea virgulei şi lărgirea dominantei cerebrale a textului. " Trebuia să aflu ritmul şi tonul scriiturii, muzica cuvântului spus şi nu scris." (Monde des livres, Le monde, 17 martie 2000). Omagii, maestre, în "intermitenţele eternităţii".