umeri de ceară

Undeva, în această lume, ceaţa toamnei prinsese formă. Şi-a ales un trup fragil, un mers săltat şi haine de cerşetor. Părul şi-l acoperise cu o bonetă de pluş, apoi s-a încins cu mătasea somnului. Simultan, în podul casei a urcat un copil şi alegerea sa, surprinzătoare, a fost o mânecă decolorată, desprinsă dintr-o cămaşă de in. Zicea tuturor că-i poartă noroc şi că cea mai bună amuletă în aceste vremuri de îndoială e visul. Răsucit în frigul pătrunzător, copilul întâlnise anotimpul frunzelor, fără să-i rostească numele.

la capătul nopţii

Cele două adevăruri mergeau pe drumul pustiu. În liniştea care ocupase spaţiul dintre ele, un scrib, coborât dintr-un ev mediu, nota pe foile albe fragmentele de cronică. În lungul drumului de ţară vântul cărase un braţ de frunze şi-acum lăsa pe frunţile călătorilor broboane transparente de sudoare. Mersul devenise chinuitor. Adevărul care ţinea partea dreaptă a drumului se oprise. Încălţările îl strângeau şi nu mai putea face un pas. Celălalt adevăr învăţase la şcoala de vară să joace teatru. Chiar folosise câteva măşti în scurte reprezentaţii dar nu avusese încă spectatori. Aşa că se oprise şi începu să mintă frumos. De dragul partenerului de drum. Acesta, docil, cu faţa schimonosită, s-a aşezat pe o margine de pământ şi a început să viseze. În tot acest timp, prima ploaie de toamnă băgase spaima în verdele ierbii, din care şoaptele se evaporaseră recent.

retrospecţie

Paul Mauriat - M song


J'ai lu tous les livres mais un seul demeure : le monde, ce volume merveilleux, ouvert toujours devant mes yeux.

albia de ieri

S-au încărcat arborii de aşteptare. Stofa verilor s-a decolorat iremediabil, în sfere de gelatină. Brazii şi-au răsturnat seva în albia de var, în care frigul şi-a săpat vizuină. Pe o potecă de munte, un aparat foto uitat, defect, ţăcăne mecanic, azvârlind flashuri aiurea, către valea locuită de oameni. Miroase iarba uscată. Sub monumentul eroilor, un fântânar invizibil a renunţat să mai caute apă. Obosit, şi-a mutat lutul şi umbra, iar în spaţiul liber şi rotund a înflorit (a câta oară?) republica uitării.

(re) nascentiste

În ziua hotărâtă pentru descoperirea frescei, toţi prelaţii şi călugării, pe o rază de 30 de km, au năvălit în hanul micului oraş. Pictorul ei îşi spăla pensoanele la fereastra care dădea spre rău, acoperindu-şi ochii cu tampoane de muşeţel. Încă nu aruncase suportul mare de lemn acoperit de mixturi colorate viu (după ani, unii vor spune că marea sa operă s-a realizat tocmai din aceste pastelate rămăşiţe, după ivirea frescei). În capelă, schelele fuseseră ridicate aşa că aveai spaţiu de contemplare, iar preţiosul tavan fusese mascat cu o pânză moale, pe care aerul rece al serii o vâltoarea, mestecând umbre şi raze albastre. Şi -n spaţiul nedomesticit, perfecţiunea promitea seriozitate, în pupila nouă a icoanelor.

l'automne

L'automne est une demeure d'or et de pluie.

everblog

O stradă poartă cu sine trupurile firave ale oamenilor de azi. O piaţă veche, cu fântânile arteziene dezafectate, e plină de umbre. Aici, timpul uită mereu să-şi ducă povestea până la sfârşit. Începe mereu cu o frază răguşită, apoi se pierde în drumul dintre intrigă şi punctul culminant. Lumina cade oblic pe rufele întinse la uscat, fascinând turiştii prizonieri, în timp ce navele sosite din celălalt colţ al lumii descarcă mărfurile sigilate în poarta Barcelonetei.