Cursa pentru Nobel

Cotatiile de bursa arunca in lumina toamnei grafice nervoase, tensionate. De asta data, propunerile pentru lista laureatilor vin si dinspre sud-estul continentului, acolo unde lumea pestritrita a Balcanilor fierbe la foc mic mediocritati "sucré - salé", in baclavale cu reteta temperat postmodernista, pe care apoi le exporta, atent, in dimensiuni europene cu tabieturi din ce in ce mai exotice si contradictorii. Mircea Cartarescu, produsul promovat constant de marile case editoriale romanesti, cu precadere "Humanitas", vine sa acopere un gol de cerere si oferta, fara a respecta, intocmai, standardele unei misiuni literare autentice. Promovarea agresiva a autorului in cauza nu echivaleaza, in mod necesar, o prezenta artistica remarcabila. Intr-o tara cu demers carieristic complicat, o hartie, diploma, dosar, recomandare etc. valorizeaza fals o imagine, in obsesia dramatica a contradictiei "être/paraître".

le nom de la solitude

Il n'a pas un objet clair de raisonnement.On le voit sur les murs des bâtiments, sur le visages des passants où accroché de leur sourire. La solitude est un bain de soleil qui inonde les architectures lacustres du bien-être.On n'est pas obligé de le mettre en question en tant que principe de vie. Le nom de la solitude a toujours plusieurs genres grammaticaux, en fonction de la source qu'il décline. Par hasard, aujourd'hui la solitude a renoncé à son corp pour l'état neutre d'une couleur automnale.

Strada fara nume

S-a deschis publicului prin doua sensuri pietonale. La capete, zidaria veche pastreaza doua urme decolorate sub forma dreptunghiulara, chiar pe locul in care se aflau, odinioara, placutele nominale. Acum totul e dat peste cap. Sunt asteptate noile denumiri, astfel incat vechea strada Pauwels se va numi prin "arrêt royal" cine stie in ce nuanta semantica si sonora. In tot acest ragaz, trecatorii vor traversa mica punte pietonala, privindu-si ceasurile grabit, oferind din anonimatul personal, generos, o stralucire de apus.

Aperçu

Templu

In apropierea tarmului, vantul si- a inghetat pentru eternitate un spatiu rotund. A evitat colturile de piatra, a distrus portile in asteptare pastrand doar catul ferestrelor, nealterat. Ploile sacaitoare de toamna vin pe rand sa priveasca valurile prin despartituri stramte, apoi se topesc nevazute in dunele de nisip. Pe scarile stirbe, de piatra, cineva a depus un brat de raze ascutite, gandind in tacere, pe harti ingalbenite, noua confruntare dintre noapte si zi.

Serile de tamaie

Inviate si proptite in picturi murale stravechi, serile de tamaie coboara, uneori, in amintire, greutatea calda a unei senzatii de limpezire interioara. Forta lor de expresie nu e in mod necesar un avatar sacru, ci mai degraba o sursa de nostalgii profunde ce complica si corodeaza gena afectului. In urma lasata pe cerul de septebrie ori in parcurile incremenite ale studentiei se nasc doruri, se modeleaza aforisme.

Giratoriu

Ascuns in miezul de paine al bunastarii, pasul domol al toamnei se dematerializeaza plapand, devine aer si acuarela, gand si respiratie. In marginea orasului imbacsit de praf, plopii aplecati catre statia de epurare isi numara frunzele casante una cate una, ca pe niste bancnote uzate, iar suierul vantului de stepa usuca ce a mai ramas de spus in discursul obositor al verii. Lumea intoarce si ea catre cer o masca venetiana cu arcade alburii, figurand in premiera un ghem de sperante trezite din somn, a doua oara in acest an.