cartea interioară, departe de bibliotecă

Lectura vizitează, deseori, locurile comune ale scriiturii. Atunci când devin formale, şi una şi cealaltă, se evaporă din zona percepţiei şi se transfomă în definiţii inutile, obiecte necesare în jongleria criticii şi teoriei literare. O carte scrisă naşte alte zeci prin inerţia interogaţiei (specifică iluminării). În contrapunct, lectura denclasează pofta pentru alte mii de lecturi. Dacă intenţia autorului s-a intersectat, în mod fericit, cu aşteptarea lectorului, substanţa estetică poate fi absorbită într-o viaţă pasageră dar reală.