ecologia punctelor de vedere

Pretenţia publicităţii se amestecă onorabil, după unii, cu inteligenţa jurnalistică. Existenţa firavă, cel mai adesea efemeră, a paginii scrise este răstălmăcita în prezenţa continuă a orgoliului. Sunt ceea ce scriu, mă comunic....afirmaţii cât se poate de adevărate, mai ales atunci când nu comunici nimic şi faci act de subzistenţă într-o pagină de jurnal cultural sau de blog. Problema e rotundă şi plină de aer, căci transpiraţia jurnalistului se identifică jalnic cu mediocritatea existenţei sale, căci ceea ce ar trebui să fie calitate e substituit de un eu-aici-acum, penibil plagiat al contemporaneităţii. Unde ne sunt jurnaliştii? Păi unde să fie? La facultăţile de profil sub nicio formă.