galbene frunze

Oamenii sunt tot mai apropiaţi de idei. Nu pot respira singuri, nu îşi pot călca frunzele căzute din arborii înalţi ai destinului. Ceea ce pot să rezolve e, însă, ecuaţia altora. Un binom complex intuit în chestiunea naivă a unei întrebări: ce mai faci? Răspunsurile se ştiu, de fiecare dată, înaintea rostirii. Frunzele toamnei s-au umezit în brumă. La fel şi timpul rămas pentru interogaţii. Şi ei, oamenii aplecaţi sub umbrele, nu îndrăznesc să fie oameni ; desfac idei la o şezătoare de ineficienţă şi plictis.