Soarele căzuse obosit. Tonusul care-i ţinea muşchii activi hrănea alt chip, în lunga istorie bipedă a gândirii. Peisajele se amestecau, din această cauză, între ele, astfel încât, puteai descoperi, pe esplanada restaurantelor din centrul oraşului, cocoaşa unei cămile adormite, iar copacii parcului se vopseau în culorile miilor de peruşi amazonieni. Sunetele luaseră exemplul imaginilor şi începuseră să vocifereze haotic. Eram impresionat de trupul frunzelor căzute pe rău. Uitaseră de muzica sferelor şi se roteau într-o sală de bal fantomatică. Punctul acesta de mişcare devenise reper. Oameni din acelaşi trib se adunaseră la rău, busole defecte, strigând neputinţa de a face diferenţa între noapte şi zi. Într-o astfel de situaţie nu trebuie să profiţi, ori să condamni. Un perete enorm, adunase toate umbrele pământului, pentru colecţia particulară a Marelui Principiu.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire